Nu pot uita tristețetea ta de iarnă
Și zâmbetu-ți în zi de primavară
Râsul tău vesel în torida vară
Și dureroasa ta plecare-n toamnă.
O, toamnă, cât de crudă poți să fii
Ca să răpești un suflet de poet
Ce răsărind brumatic și complet
Te premărea în nopțile târzii.
Mi-e dor în iarnă de-al tău suflet trist
De zâmbetul tău cât o primavară
De râsul tău în zilele de vară
Și te urăsc în toamnă ca artist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu