Găștile și economia

În vremurile apuse, cele de dinainte de 89, era important să fii într-o structura comunistă (sau să ai pe cineva acolo) pentru a accede în vârful ierarhiei sociale, într-o funcție care ți s-ar fi cuvenit la experiența și cunoștințele tale.
Cu toate astea, din amintirile mele, existau oameni care ajungeau în funcții de conducere fără a fi sau a avea pe cineva în structurile comuniste. Intrarea în partid se făcea în momentul în care erai propus într-o funcție nefiind necesară o experiență comunistă de până atunci. Era însă necesar să fii de acord cu intrarea în partid dacă acceptai funcția.
Senzația mea este ca după 89 s-au "perfecționat"  metodele de accedere într-o funcție. Îți trebuie deja practică - exercitată mai mulți ani- într-o gașcă politică, indiferent de capacitatea ta intelectuală, de cunoștințele profesionale, de seriozitatea ta în muncă.  Faci parte deja dintr-o gașcă și ți-ai dovedit loialitatea față de ea? Dacă da, poți spera sa fii propus într-o funcție.
A, nu contează capacitatea ta intelectuală, cunoștințele și experienta ta profesională, seriozitatea ta în muncă, contează doar apartenența la o gașcă politică și apetitul tău de a face, în acea funcție, ceea ce îți spune gașca, fără să pui prea multe întrebări. Dacă nu îndeplinești aceste "condiții", nu vei face decât să te zbați într-un job mizer, sub pregătirea ta profesională.
Iar dacă ai curajul să îți înființezi o societate comercială spre a fi propriul tău stăpân și spre a nu îndeplini ordine de la nici o gașcă politică ci doar propriile tale ordine, te trezești în coșmarul economiei de piață românească. Ai marfă bună și mai ieftină decât concurența dar concurența e într-o gașcă politică? Ea vinde, tu stai. Ești cel mai bun profesionist într-o ramura de servicii de pe piață și cu prețul cel mai mic? Degeaba, vinde concurența căci face parte din gașcă.
Te uiți deznădăjduit la concurență și nu-ți vine să crezi! La sfârșit de lună tu faci ordine de plată către stat, plătești toate taxele și impozitele și oftezi ușurat că, deși buzunarul îți sună a gol, cel puțin ești mulțumit că nu ai datorii. Vecinul tău, concurența, face ordine de plată pentru achiziționarea de  mașini scumpe, excursii în locuri exotice, vile în cartiere rezidențiale.
Ai momente când îți aduci critici că nu ești bun manager, ca nu-ți ții afacerea din scurt, că nu depui mai mult efort.  Și că, poate, vecinul tău concurența are mai multe succese căci e mai bun decât tine.
Există însă și clipe când îți trece prin gând ca vecinul tău concurența înfloreste iar tu te îndrepți cu pași siguri spre faliment doar pentru că el face parte dintr-o gașcă politică și tu nu. Te bate uneori gândul să te înscrii în trendul găștii politice care ți-ar aduce bunăstare și liniștea pe care nu o mai ai.   Sunt gânduri care doar îți traversează mintea ca un fulger, vin și pleacă. Pentru ca ești încă lucid. Pentru că îți dai seama că apartenența la o gașcă politică nu-ți aduce doar bunăstare ci și umilință, drama de a-ți călca  în picioare principiile, greața de a te mai putea uita în oglindă, gândul că ai putea intra într-o mocirlă din care nu ai mai putea să ieși niciodată.
Și te feliciți că ești în faliment sau la marginea lui dar că nu ești într-o gașcă politică.