miercuri, 30 ianuarie 2013
marți, 29 ianuarie 2013
luni, 28 ianuarie 2013
vineri, 25 ianuarie 2013
Locatarul de la Jilava - reacții la iminenta lui eliberare
ARTICOL SCRIS ÎN 19 IANUARIE REPOSTAT ACUM
Observ ca lumea jurnalistică cu vederi de dreapta se întreabă plină de îngrijorare ce reacție vor avea alegătorii USL față de iminenta eliberare a lui Adrian Năstase. Și-i întreabă, așa, ironic: „Poftim, i-ați votat, acum vă place ce fac?”
Observ ca lumea jurnalistică cu vederi de dreapta se întreabă plină de îngrijorare ce reacție vor avea alegătorii USL față de iminenta eliberare a lui Adrian Năstase. Și-i întreabă, așa, ironic: „Poftim, i-ați votat, acum vă place ce fac?”
Dragi jurnaliști, ori căutați
senzaționalul cu aceste îngrijorări, ori puneți întrebări retorice, ori nu ați
înțeles nimic. Vă lămuresc eu imediat.
Alegătorii, în 9 decembrie
2012, au pus ștampila engross (însemnând între 50 și 75% vot pe cap de
candidat) pe urmatorii domni și tovarăși, astazi senatori sau deputati:
- Verginel
Gireadă, PNL – ales in Botoșani - condamnat definitiv și irevocabil la 2
ani de închisoare cu suspendarea executării pentru abuz în serviciu și fals
intelectual.
- Dan
Popescu, PNL - ales in Gorj, reţinut
24 de ore de procurorii fiind acuzat de dare de mită, fals, uz de fals şi
complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe
deosebit de grave.
- Dan
Voiculescu, lider PC - ales in Bucuresti
- a fost trimis în judecată de către DNA în dosarul privatizării frauduloase a
Institutului de Cercetări Alimentare, acuzat de infracţiunile de folosire
de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid a
influenţei şi autorităţii date de această calitate, în scopul de a obţine,
pentru sine sau pentru altul, bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, precum
şi de spălare de bani.
- Ion Stan, PSD - ales in Dâmbovița - DNA a început urmărirea penală pentru două
infracţiuni de trafic de influenţă.
- Olosz
Gergely, UDMR - ales in Covasna
- fost trimis în judecată pentru trafic
de influenţă.
- Marko
Attila, UDMR - ales in Covasna - a
fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare de Judecătoria Buzău
pentru abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată. Decizia
instanţei nu este definitivă, fiind atacată cu recurs, care se află pe rolul
Curţii de Apel Ploieşti.
- Borbely Laszlo, UDMR - ales in Mureș - a începutul lunii aprilie
2012, DNA a sesizat procurorul general să solicite Camerei Deputaţilor
declanşarea procedurilor pentru obţinerea cererii de urmărire penală faţă de
Borbely Laszlo, deputat şi ministru al Mediului, pentru două infracţiuni de
trafic de influenţă şi fals în declaraţiile de avere, în formă continuată. În
11 septembrie, Camera Deputaţilor a respins solicitările de aprobare a
începerii urmăririi penale împotriva lui Laszlo Borbely.
- Liviu Dragnea, PSD - ales
in Teleorman - este urmărit penal de DNA în urma fraudelor comise la
referendumul din 29 iulie 2012.
- Relu Fenechiu, PNL - ales
in Iași - Pe 28 iunie 2012 a fost trimis în judecată de DNA, alături de trei
foşti directori ai Sucursalei de Întreţinere si Servicii Energetice Electrice
(SISEE) Moldova. Fenechiu şi ceilalţi învinuţi sunt acuzaţi de complicitate la
abuz în serviciu în formă calificată şi continuată (39 acte materiale) şi
complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice. DNA a trimis
dosarul în judecată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
- Tudor Chiuariu, PNL - ales
in Mehedinți - În decembrie 2010, fostul ministru UDMR al Telecomunicatiilor,
Zsolt Nagy, şi fostul ministru liberal al Justiţiei, Tudor Chiuariu, au fost
trimişi în judecată de către DNA pentru abuz în serviciu contra intereselor
publice. Procurorii au susţinut că cei doi miniştri ar fi luat parte la
trecerea frauduloasă a unui imobil de pe Calea Victoriei din patrimoniul Poştei
Române în cel al unei firme private, dar Chiuariu a fost achitat în primă
instanţă. Dosarul va fi judecat, însă, în recurs.
- Marian Ghivechiu, PSD - ales in Buzău - a fost trimis în judecată,
în decembrie 2011, de către procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sub
acuzaţia de "instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor având drept consecinţă obtinerea pentru altul a unui
avantaj patrimonial - în formă calificată”
- Miron Mitrea, PSD - ales in Vrancea - fost trimis în judecată în martie 2009.
Potrivit rechizitoriului, în perioada 2001- 2002, Miron Mitrea ar fi primit de
la Irina Paula Jianu foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 lei vechi,
în schimbul numirii şi menţinerii acesteia în funcţia de inspector şef adjunct
şi inspector şef al ISC. Curtea Supremă a decis după doi ani că urmărirea
penală trebuie refăcută. Dosarul de corupţie a lui Miron Mitrea a fost
restituit DNA ianuarie 2011. Procurorii l-au înştiinţat că reiau urmărirea sa
penală pentru luare de mită
- Monica Iacob Ridzi, PPDD - aleasă în Petroșani - a fost
trimisă în judecată pentru corupţie. Potrivit DNA, în perioada 17 martie -22
mai 2009, inculpata Iacob-Ridzi Monica-Maria, în calitate de ordonator
principal de credite, ar fi hotărât ca, sub pretextul realizării unor
manifestări de amploare la nivel naţional dedicate Zilei Naţionale a
Tineretului şi externalizării serviciilor de organizare aferente, să atribuie
ilegal unor firme private contracte de prestări servicii având acest obiect.
- Teodor Atanasiu, PNL - ales
in Alba - este urmărit penal de DNA în dosarul fraudelor de la referendum.
Teodor Atanasiu este acuzat de mită electorală şi de " folosire a
influenţei în scopul obţinerii unor foloase de natură electorală".
- Dumitru Samson, fiul vitreg al ministrului Apărării, este acuzat de trafic de influenţă şi mită electorală. Procurorii arată că Atanasiu şi fiul ministrului Dobriţoiu au organizat împreună cu interlopul Măgurean Bogdan Cristian "trupe de intervenţie", care avea ca sarcină cumpărarea de voturi.
- Dumitru Samson, fiul vitreg al ministrului Apărării, este acuzat de trafic de influenţă şi mită electorală. Procurorii arată că Atanasiu şi fiul ministrului Dobriţoiu au organizat împreună cu interlopul Măgurean Bogdan Cristian "trupe de intervenţie", care avea ca sarcină cumpărarea de voturi.
- Victor Paul Dobre - PNL - ales in Galați - Parchetul de pe lângă
ÎCCJ a cerut Camerei avizul pentru începerea urmăririi penale a fostului
ministru al Administraţiei Victor Paul Dobre, care, alături de secretarul de
stat Ioan Căbulea, au înaintat Curţii Constituţionale o adresă prin care
precizau că MAI nu-şi poate asuma numărul de alegători. Cererea a fost respinsă
de Parlament.
- Sebastian Ghiţă - PSD - ales in Prahova - dosar penal care s-a
judecat pe fond aproape 10 ani. In acest dosar Ghiţă este acuzat de procurori
de complicitate la înşelăciune şi fals în declaraţii, în legătură cu mai multe
tranzacţii petroliere care au dus la prejudicierea bugetului de stat cu 20 de
miliarde de lei vechi. Dosarul a fost judecat de Tribunalul Bucureşti timp de
10 ani. În 2011 Tribunalul a emis prima decizie în acest caz. Ghiţă fiind
achitat. Acum dosarul se judecă la Curtea de Apel Bucureşti. Potrivit
rechizitoriului Ghiţă ar fi comis faptele în anul 2000 când avea 22 de ani
- Gigi Becali - PNL - ales in București - a fost trimis în judecată
de către DNA în dosarul „Valiza”, fiind acuzat de dare de mită şi fals în
înscrisuri sub semnătură privată.
Sigur, aceștia sunt cei
cunoscuți, or mai fi și alții care au probleme încă incipiente sau necunoscute.
Aș mai reține atenția și asupra PLAGIATULUI lui Victor Ponta (Ales deputat de
Gorj și apoi numit/renumit Prim Ministru), plagiat recunoscut de profesori de
drept internaționali și astfel avem măsura lucrurilor și faptelor care s-au petrecut în România în 9
decembrie 2012.
Ei, cam asta-i, dragi
jurnaliști! Și dacă adăugăm și rugămințile ”fierbinți” ale alegătorilor
la mitingurile USL din campania elctorală (ex. Galați, fiind
și Ponta acolo), de a fi eliberat Adrian
Năstase, de ce vă mai întrebați ce reacție vor avea alegătorii USL? De
bucurie,
evident. Prevăd manifestații ample de bucurie, urale de simpatie. Marea
majoritate a românilor nu au memorie scurtă, nu o au deloc.
Și ca o previziune:
După eliberarea lui Adrian
Năstase, parlamentul va scoate din sertare legea lui Mădălinuțu (ei, care,
Voicu, ce nu-l știți?) și aș putea să pun pariu că legea va fi votată en
fanfare.
Ce beneficii îi aduce această
lege lui Adrian Năstase? Păi simplu, un
cazier curat și ștergerea pedepselor complementare (dintre care cea mai
dureroasă pentru locatarul de la Jilava este interzicerea dreptului de a fi
ales). Asta ar însemna practic reîntoarcerea lui în politică.
V-ați putea
întreba de ce nu au pus pe tapet acest proiect de lege până acum. Păi da, dacă
legea ar fi fost adoptată până la eliberarea lui pe alte criterii (vârsta,
scrierea unei cărți) poate că s-ar fi trezit vreun cârcotaș chiar din rândurile
alegătorilor USL care să comenteze că legea a fost dată pentru Adrian Năstase.
După eliberarea lui, greu va fi unui simplu alegător USL să înțeleagă ce
beneficii îi aduce această lege fostului prim.
Și chiar dacă aș urla eu, tu,
noi despre asta, oamenii ar înțelege doar că omu-i liber și noi comentăm din ură și dușmănie, așa că ne-ar gratula
cu un dispreț suveran (poate și o mică înjurătură, de ce nu?): ”” Hai, mă, nu mai vorbiți prostii, sunteți răi,
defăimători și manipulatori.”
Politicul și atacurile supra justiției
Se petrec astăzi din ce în ce mai multe atacuri asupra
justiției, zeița dreptății văzută prin vremuri ca un ansamblu de instituții
care asigură echitatea și respectarea legilor într-un stat.
Din punct de vedere teoretic justiția este independentă și
se supune numai Constituției și legilor țării. Din punct de vedere practic
există și derapaje de la teorie. Da, e adevărat acest lucru. Și aceste derapaje
pot veni chiar din partea celor care sunt, într-un fel sau altul parte a
justiției (judecători, procurori, organe de urmărire penală) dar e bine de
știut că nu există nici o pădure fără uscături. Cert este că justiția are
mecanisme interne să înlăture acele uscături.
Ceea ce îngrijorează astăzi este amestecul politicului în
justiție, lipsa de respect a cetățeanului față de ea, linșajul mediatic astfel
încât să se formeze o părere negativă despre conceptul în sine de
justiție. Judecând după multe din evenimentele ultimei perioade de timp,
pare că după alegerile din 9 decembrie 2012 se petrece un atac concertat asupra
justiției, de parcă aceasta ar fi ultimul obstacol în fața a ceva ce își doresc
mai marii României, o victorie dorită de ei dar care poate fi percepută ca pe o
înfrângere a viitorului României.
În ce constau aceste atacuri asupra justiției?
1. Nerespectarea unei hotărâri judecătorești.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 2 din
Constituție ”nimeni nu este mai presus de lege”.
Am avut în 2012 posibilitatea să observăm că acest ”nimeni”
nu-i cuprinde și pe senatori și deputați. Măsura acestei manifestări de dispreț
față de o hotărâre judecătorească ne-au dat-o aleșii noștri când pur și simplu
au refuzat să constate că un membru al Senatului este incompatibil, stare de
incompatibilitate stabilită de Agenția Națională de Integritate și confirmată
de Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o decizie definitivă și
irevocabilă. Din punct de vedere legal constatarea parlamentului trebuia
să fie o formalitate întrucât și ei (cel puțin teoretic) se supun forței
executorii a unei hotărâri judecătorești irevocabile. Aleșii noștri au ales să
transforme această formalitate într-un drept al lor, în afară și dincolo de
lege și constituție, de a fi sau a nu fi de acord cu o hotărâre judecătorească.
Cred că atâta vreme cât cei care ne conduc nu respectă o
hotărâre judecătorească, această manifestare de dispreț e un atac asupra
justiției. Și o invitație ca nici simplii cetățeni să nu o facă. Nerespectare
care constituie prima formă de manifestare a anarhiei.
Ar mai fi de exemplificat, tot ca un atac asupra justiției,
comportamentul recent al lui Gigi Becali – un alt ales al României în Parlament
– care tratează cu maxim dispreț obligația sa de a depune la Agenția Națională
de Integritate declarația de avere. Modul de a minimaliza rolul ANI, de a lua în
derâdere obligația ce-i revine, nu este decât o altă măsură a disprețului față
de lege, în fapt față de justiție. Despre personajul Gigi Becali și justiție ar
fi multe de spus dar ar însemna să acordăm prea multă importanță unei persoane
care nici măcar nu înțelege rolul justiției într-un stat de drept.
Cert este că asemena manifestări pot conduce la opinia
cetățeanului că: ”Dacă ei nu respectă o hotărâre judecătorească, o obligație
prevăzută de lege, eu de ce să o fac?”, opinie care este un alt pas spre
anarhie.
2. Sfaturile politicului date justiției în
cazuri reale și concrete.
Nu mai departe de astă toamnă, după ce USL a ratat
debarcarea președintelui Băsescu de la Cotroceni, reprezentanții Parchetului au
început o serie de cercetări pentru verificarea legalității modului în care a
fost organizat referendumul (persoane înscrise pe liste, posibilitatea de
exercitare de vot dublu sau vot al unor persoane decedate).
Disprețul față de justiție a fost cel mai bine reliefat de
Președintele de onoare al PSD Ion Iliescu, care spunea la vremea respectivă:
”Nu credeam că, după Revoluţia din Decembrie 1989, îmi va fi dat să asist la
asemenea manifestări de un primitivism feroce – haite de procurori care dau
năvală peste oameni în case, în mediul rural, pentru a-i chestiona dacă au fost
la vot pentru referendum. În ce lume trăim?!!! De unde au răsărit asemenea
specimene, venite parcă din grote primitive? Dar, mai ales, cine i-a trimis
într-o asemenea misiune, de esenţă fascistă?", scrie Iliescu pe blogul său
și continua în același registru de dispreț și de îndemn la nesupunere față de
lege și față de cei puși să constate respectarea sau nu a acesteia,
"Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului român este dator
să intervină energic şi să cheme la ordine conducerea Parchetului General
pentru abuzurile săvârşite, să o determine să-şi respecte atributele conferite
de Constituţie".
Să nu fi știut cel care a fost șeful statului timp de două
mandate, cel care, prin pana lui Antonie Iorgovan, a alcătuit Constituția, că
Parchetul General nu dă socoteală Parlamentului?
Să nu fi știut dl. Iliescu că dai pur și simplu un îndemn
cetățeanului să se împotrivească oricărui act de realizare a justiției când îi
faci pe procurori ”haite”? Nu, nu cred, aceste declarații au fost bine gândite
și intenționate, au fost pur și simplu un alt atac deliberat împotriva
justiției.
Cât privește amestecului politicului în actul de justiție nu pot trece peste
”sfatul” dat de premierul României Victor Ponta justiției care din înălțimea
funcției sale consideră că judecătorul care a luat hotărârea să trimită dosarul
penal al lui Dan Voiculescu la ICCJ a greșit:
”Eu m-am uitat cu ochiul unui jurist şi cred că decizia
judecătorului de la tribunal a fost o decizie greşită şi ar trebui CSM, cine se
ocupă, să vadă de ce a dat acea decizie.”
Poate că ar fi fost normal – ca jurist- să-și dea cu părerea dar sfatul
lui nu este o simplă părere de cetățean ci o solicitare de Premier căci trimite
CSMul să verifice de ce s-a dat acea decizie. În aceste condiții cred că
firescul a fost ucis în momentul în care părerea lui a devenit un fel de
”Magister dixit” și, în opinia dumnealui, CSM ar fi trebuit să dea fuga
și să verifice de ce a dat judecătorul o asemenea soluție.
Asemenea imixtiuni sunt atacuri clare asupra justiției fără
doar și poate și nu te poți aștepta ca un simplu cetățean să respecte actul de
justiție și să se conformeze acestuia, ceea ce conduce în mod indubitabil spre
anarhie.
3. Lipsa de respect față de persoanele care
înfăpltuiesc justiția.
În condițiile în care oamenii din justiție care nu sunt de partea USLului sunt
atacați în mod nedemn cu privire la viața lor personală – aceste atacuri sunt de
fapt împotriva întregului sistem de justiție. Iar ironiile batjocoritoare nu
fac decât să aducă atingere imaginii publice a celor atacați dar ținta finală e
imaginea justiției.
Amintesc aleșilor noștri și Mass-media că viață privată este
apărată de Constituție:
”Art. 26
(1) Autorităţile publice respectă şi
ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.”
Cred că este firesc că aceste persoane să fie analizate din
perspectiva modului cum își îndeplinesc atribuțiile dar în nici într-un caz
ridiculizați încât imaginea lor publică să fie terfelită. Și Premierul României
dă măsura în care se pot lua în derâdere reprezentanții justiției și implict
justiția în ansamblul ei: “Va dați seama dacă încăpeți pe mâna domnului Danileț
să vă judece? Doamne ferește! Bine că e la CSM și nu judecă” – spunea mai
zilele trecute Premierul Ponta.
Ne-am întrebat, unii dintre noi, cum a fost posibil ca în 9
decembrie 2012 cetățeanul să aplice ștampila pe candidați certați cu legea
penală, cu dosare penale aflate în diverse stadii sau chiar să voteze
condamnați penal.
Cred că toate aceste atacuri asupra justiției, de ieri și de
azi, au avut drept rezultat acest răspuns la vot al cetățeanului: ”Dacă vouă nu
vă pasă de justiție și de hotărârile ei, atunci nici nouă nu ne pasă”.
Concluzie deosebit de periculoasă pentru destinul României
ca stat de drept dar atât de actuală!
Se petrec astăzi din ce în ce mai multe atacuri asupra
justiției, zeița dreptății văzută prin vremuri ca un ansamblu de instituții
care asigură echitatea și respectarea legilor într-un stat.
Din punct de vedere teoretic justiția este independentă și
se supune numai Constituției și legilor țării. Din punct de vedere practic
există și derapaje de la teorie. Da, e adevărat acest lucru. Și aceste derapaje
pot veni chiar din partea celor care sunt, într-un fel sau altul parte a
justiției (judecători, procurori, organe de urmărire penală) dar e bine de
știut că nu există nici o pădure fără uscături. Cert este că justiția are
mecanisme interne să înlăture acele uscături.
Ceea ce îngrijorează astăzi este amestecul politicului în
justiție, lipsa de respect a cetățeanului față de ea, linșajul mediatic astfel
încât să se formeze o părere negativă despre conceptul în sine de
justiție. Judecând după multe din evenimentele ultimei perioade de timp,
pare că după alegerile din 9 decembrie 2012 se petrece un atac concertat asupra
justiției, de parcă aceasta ar fi ultimul obstacol în fața a ceva ce își doresc
mai marii României, o victorie dorită de ei dar care poate fi percepută ca pe o
înfrângere a viitorului României.
În ce constau aceste atacuri asupra justiției?
1. Nerespectarea unei hotărâri judecătorești.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 2 din
Constituție ”nimeni nu este mai presus de lege”.
Am avut în 2012 posibilitatea să observăm că acest ”nimeni”
nu-i cuprinde și pe senatori și deputați. Măsura acestei manifestări de dispreț
față de o hotărâre judecătorească ne-au dat-o aleșii noștri când pur și simplu
au refuzat să constate că un membru al Senatului este incompatibil, stare de
incompatibilitate stabilită de Agenția Națională de Integritate și confirmată
de Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o decizie definitivă și
irevocabilă. Din punct de vedere legal constatarea parlamentului trebuia
să fie o formalitate întrucât și ei (cel puțin teoretic) se supun forței
executorii a unei hotărâri judecătorești irevocabile. Aleșii noștri au ales să
transforme această formalitate într-un drept al lor, în afară și dincolo de
lege și constituție, de a fi sau a nu fi de acord cu o hotărâre judecătorească.
Cred că atâta vreme cât cei care ne conduc nu respectă o
hotărâre judecătorească, această manifestare de dispreț e un atac asupra
justiției. Și o invitație ca nici simplii cetățeni să nu o facă. Nerespectare
care constituie prima formă de manifestare a anarhiei.
Ar mai fi de exemplificat, tot ca un atac asupra justiției,
comportamentul recent al lui Gigi Becali – un alt ales al României în Parlament
– care tratează cu maxim dispreț obligația sa de a depune la Agenția Națională
de Integritate declarația de avere. Modul de a minimaliza rolul ANI, de a lua în
derâdere obligația ce-i revine, nu este decât o altă măsură a disprețului față
de lege, în fapt față de justiție. Despre personajul Gigi Becali și justiție ar
fi multe de spus dar ar însemna să acordăm prea multă importanță unei persoane
care nici măcar nu înțelege rolul justiției într-un stat de drept.
Cert este că asemena manifestări pot conduce la opinia
cetățeanului că: ”Dacă ei nu respectă o hotărâre judecătorească, o obligație
prevăzută de lege, eu de ce să o fac?”, opinie care este un alt pas spre
anarhie.
2. Sfaturile politicului date justiției în
cazuri reale și concrete.
Nu mai departe de astă toamnă, după ce USL a ratat
debarcarea președintelui Băsescu de la Cotroceni, reprezentanții Parchetului au
început o serie de cercetări pentru verificarea legalității modului în care a
fost organizat referendumul (persoane înscrise pe liste, posibilitatea de
exercitare de vot dublu sau vot al unor persoane decedate).
Disprețul față de justiție a fost cel mai bine reliefat de
Președintele de onoare al PSD Ion Iliescu, care spunea la vremea respectivă:
”Nu credeam că, după Revoluţia din Decembrie 1989, îmi va fi dat să asist la asemenea manifestări de un primitivism feroce – haite de procurori care dau năvală peste oameni în case, în mediul rural, pentru a-i chestiona dacă au fost la vot pentru referendum. În ce lume trăim?!!! De unde au răsărit asemenea specimene, venite parcă din grote primitive? Dar, mai ales, cine i-a trimis într-o asemenea misiune, de esenţă fascistă?", scrie Iliescu pe blogul său și continua în același registru de dispreț și de îndemn la nesupunere față de lege și față de cei puși să constate respectarea sau nu a acesteia, "Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului român este dator să intervină energic şi să cheme la ordine conducerea Parchetului General pentru abuzurile săvârşite, să o determine să-şi respecte atributele conferite de Constituţie".
”Nu credeam că, după Revoluţia din Decembrie 1989, îmi va fi dat să asist la asemenea manifestări de un primitivism feroce – haite de procurori care dau năvală peste oameni în case, în mediul rural, pentru a-i chestiona dacă au fost la vot pentru referendum. În ce lume trăim?!!! De unde au răsărit asemenea specimene, venite parcă din grote primitive? Dar, mai ales, cine i-a trimis într-o asemenea misiune, de esenţă fascistă?", scrie Iliescu pe blogul său și continua în același registru de dispreț și de îndemn la nesupunere față de lege și față de cei puși să constate respectarea sau nu a acesteia, "Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului român este dator să intervină energic şi să cheme la ordine conducerea Parchetului General pentru abuzurile săvârşite, să o determine să-şi respecte atributele conferite de Constituţie".
Să nu fi știut cel care a fost șeful statului timp de două
mandate, cel care, prin pana lui Antonie Iorgovan, a alcătuit Constituția, că
Parchetul General nu dă socoteală Parlamentului?
Să nu fi știut dl. Iliescu că dai pur și simplu un îndemn
cetățeanului să se împotrivească oricărui act de realizare a justiției când îi
faci pe procurori ”haite”? Nu, nu cred, aceste declarații au fost bine gândite
și intenționate, au fost pur și simplu un alt atac deliberat împotriva
justiției.
Cât privește amestecului politicului în actul de justiție nu pot trece peste
”sfatul” dat de premierul României Victor Ponta justiției care din înălțimea
funcției sale consideră că judecătorul care a luat hotărârea să trimită dosarul
penal al lui Dan Voiculescu la ICCJ a greșit:
”Eu m-am uitat cu ochiul unui jurist şi cred că decizia
judecătorului de la tribunal a fost o decizie greşită şi ar trebui CSM, cine se
ocupă, să vadă de ce a dat acea decizie.”
Poate că ar fi fost normal – ca jurist- să-și dea cu părerea dar sfatul
lui nu este o simplă părere de cetățean ci o solicitare de Premier căci trimite
CSMul să verifice de ce s-a dat acea decizie. În aceste condiții cred că
firescul a fost ucis în momentul în care părerea lui a devenit un fel de
”Magister dixit” și, în opinia dumnealui, CSM ar fi trebuit să dea fuga
și să verifice de ce a dat judecătorul o asemenea soluție.
Asemenea imixtiuni sunt atacuri clare asupra justiției fără
doar și poate și nu te poți aștepta ca un simplu cetățean să respecte actul de
justiție și să se conformeze acestuia, ceea ce conduce în mod indubitabil spre
anarhie.
3. Lipsa de respect față de persoanele care
înfăpltuiesc justiția.
În condițiile în care oamenii din justiție care nu sunt de partea USLului sunt
atacați în mod nedemn cu privire la viața lor personală – aceste atacuri sunt de
fapt împotriva întregului sistem de justiție. Iar ironiile batjocoritoare nu
fac decât să aducă atingere imaginii publice a celor atacați dar ținta finală e
imaginea justiției.
Amintesc aleșilor noștri și Mass-media că viață privată este
apărată de Constituție:
”Art. 26
(1) Autorităţile publice respectă şi
ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.”
Cred că este firesc că aceste persoane să fie analizate din
perspectiva modului cum își îndeplinesc atribuțiile dar în nici într-un caz
ridiculizați încât imaginea lor publică să fie terfelită. Și Premierul României
dă măsura în care se pot lua în derâdere reprezentanții justiției și implict
justiția în ansamblul ei: “Va dați seama dacă încăpeți pe mâna domnului Danileț
să vă judece? Doamne ferește! Bine că e la CSM și nu judecă” – spunea mai
zilele trecute Premierul Ponta.
Ne-am întrebat, unii dintre noi, cum a fost posibil ca în 9
decembrie 2012 cetățeanul să aplice ștampila pe candidați certați cu legea
penală, cu dosare penale aflate în diverse stadii sau chiar să voteze
condamnați penal.
Cred că toate aceste atacuri asupra justiției, de ieri și de
azi, au avut drept rezultat acest răspuns la vot al cetățeanului: ”Dacă vouă nu
vă pasă de justiție și de hotărârile ei, atunci nici nouă nu ne pasă”.
Concluzie deosebit de periculoasă pentru destinul României
ca stat de drept dar atât de actuală!
joi, 24 ianuarie 2013
luni, 21 ianuarie 2013
Cutuma și scandalul din CSM
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) s-a întrunit vineri, 4 ianuarie 2013,
pentru alegerea organelor sale de conducere, Președinte și Vicepreședinte. Cu
10 voturi pentru a fost aleasă în funcția de președinte CSM dna Oana Schmidt-Hăineală,
procuror. Pentru funcția de vicepreședinte nu s-a ajuns la un rezultat din
lipsă de cvorum (o parte din membri părăsind ședința după alegerea
Președintelui) astfel încât această chestiune s-a amânat pentru o altă dată.
Dezbaterile ulterioare au concluzionat ba că CSM s-a disipat în două găști, ba
că unii țin cu Băsescu și alții cu Ponta, ba că CSM e sub asediu.
Intrigă însă si starnesc derută declarațiile de după alegeri ale judecătorilor. Aceștia recunosc procurorului statutul de magistrat, recunosc faptul că alegerea președintelui CSM se face dintre magistrați dar afirmă că în conformitate cu o CUTUMĂ existentă în CSM, funcția de președinte nu poate reveni unui procuror ci doar unui judecător.Citez: “Asociaţia Magistraţilor din România a decis convocarea Consiliului Director pentru data de miercuri, 9 ianuarie 2013, pentru a dispune – după consultarea prealabilă a magistraţilor din România – cu privire la demersurile necesare pentru respectarea legalităţii, respectiv a tradiţiei şi cutumei instituţionale create în relativ scurta perioadă de timp în care Consiliul Superior al Magistraturii a funcţionat în actuala formă”, informează AMR.Cu alte cuvinte, ne spune acest comunicat că deși dna Hăineală este magistrat conform unor cutume instituționale ea nu ar avea dreptul să fie președinte al CSM, întrucât este procuror și nu judecător. Pe cale de consecință AMR cere demisia de onoare a tuturor membrilor CSM.CUTUMA, ca obicei juridic, a fost cunoscută în Țara Românească sub numele de prava, zakon și obiceai iar în Transilvania ritus, lex, jus, lex olahorum.
Noțiunea de obicei al pământului s-a încetățănit ca o denumire a dreptului cutumiar român dar care cuprindea pe lângă relațiile de proprietate cu referire mai ales la pământ și alte domenii și instituții (relații de familie, unele ocupații de bază).Până în epoca de descompunere a feudalismului cutuma a fost unicul izvor al dreptului feudal românesc.
În dreptul modern, cutuma are o importanţă mai redusă iar scăderea poate fi explicată prin faptul ea nu mai este potrivită într-un sistem de realții sociale cu transformări rapide, cutuma fiind conservatoare prin prezervarea relațiilor pe care le apără. Cu toate acestea, ea şi-a păstrat calitatea de izvor al dreptului, în special cu rol interpretativ şi supletiv.
Lăsând deoparte rolul cutumei de-a lungul timpului în dreptul românesc, trecem direct la analiza acestei instituții în Codul Civil, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011.
În conformitate cu dispoz. Art 1 din Codul civil:
”(1) Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale ale dreptului.
(2) În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului.
(3) În materiile reglementate prin lege, uzanţele se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea.
(5) Partea interesată trebuie să facă dovada existenţei şi a conţinutului uzanţelor. Uzanţele publicate în culegeri elaborate de către entităţile sau organismele autorizate în domeniu se prezumă că există, până la proba contrară
(6) În sensul prezentului cod, prin uzanţe se înţelege obiceiul (cutuma) şi uzurile profesionale.”
Din analiza articolului mai sus menționat rezultă clar că această cutumă, la care fac referire dnii judecători, se putea aplica în cazul alegerilor din CSM doar în cazul în care această procedură nu ar fi reglementată de lege.
Or, Legea 317 din 2004 (referitor la Consiliul Superior al Magistraturii) precizează că;
”Art. 4. - Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:
a) 9 judecători şi 5 procurori, aleşi în adunările generale ale magistraţilor, care compun cele două secţii ale Consiliului, una pentru judecători şi una pentru procurori.
”Art. 25. - (1) Consiliul Superior al Magistraturii este condus de preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte, aleşi pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraţii prevăzuţi la art. 4 lit. a), care fac parte din secţii diferite.
Din dispozițiile Codului Civil (art. 1) coroborate cu dispoz. Legii 317/2004 (art. 25, aliniat 1 raportat la art. 4 alin 1) reiese limpede că dna Hăineală are tot dreptul să fie aleasă președinte al CSM și că acea mult invocată cutumă nu există în acest caz.
Independența justiției nu înseamnă numai independența ei față de celelalte instituții ale statului ci și față de orgoliile și slăbiciunile componenţilor ei.
Intrigă însă si starnesc derută declarațiile de după alegeri ale judecătorilor. Aceștia recunosc procurorului statutul de magistrat, recunosc faptul că alegerea președintelui CSM se face dintre magistrați dar afirmă că în conformitate cu o CUTUMĂ existentă în CSM, funcția de președinte nu poate reveni unui procuror ci doar unui judecător.Citez: “Asociaţia Magistraţilor din România a decis convocarea Consiliului Director pentru data de miercuri, 9 ianuarie 2013, pentru a dispune – după consultarea prealabilă a magistraţilor din România – cu privire la demersurile necesare pentru respectarea legalităţii, respectiv a tradiţiei şi cutumei instituţionale create în relativ scurta perioadă de timp în care Consiliul Superior al Magistraturii a funcţionat în actuala formă”, informează AMR.Cu alte cuvinte, ne spune acest comunicat că deși dna Hăineală este magistrat conform unor cutume instituționale ea nu ar avea dreptul să fie președinte al CSM, întrucât este procuror și nu judecător. Pe cale de consecință AMR cere demisia de onoare a tuturor membrilor CSM.CUTUMA, ca obicei juridic, a fost cunoscută în Țara Românească sub numele de prava, zakon și obiceai iar în Transilvania ritus, lex, jus, lex olahorum.
Noțiunea de obicei al pământului s-a încetățănit ca o denumire a dreptului cutumiar român dar care cuprindea pe lângă relațiile de proprietate cu referire mai ales la pământ și alte domenii și instituții (relații de familie, unele ocupații de bază).Până în epoca de descompunere a feudalismului cutuma a fost unicul izvor al dreptului feudal românesc.
În dreptul modern, cutuma are o importanţă mai redusă iar scăderea poate fi explicată prin faptul ea nu mai este potrivită într-un sistem de realții sociale cu transformări rapide, cutuma fiind conservatoare prin prezervarea relațiilor pe care le apără. Cu toate acestea, ea şi-a păstrat calitatea de izvor al dreptului, în special cu rol interpretativ şi supletiv.
Lăsând deoparte rolul cutumei de-a lungul timpului în dreptul românesc, trecem direct la analiza acestei instituții în Codul Civil, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011.
În conformitate cu dispoz. Art 1 din Codul civil:
”(1) Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale ale dreptului.
(2) În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului.
(3) În materiile reglementate prin lege, uzanţele se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea.
(5) Partea interesată trebuie să facă dovada existenţei şi a conţinutului uzanţelor. Uzanţele publicate în culegeri elaborate de către entităţile sau organismele autorizate în domeniu se prezumă că există, până la proba contrară
(6) În sensul prezentului cod, prin uzanţe se înţelege obiceiul (cutuma) şi uzurile profesionale.”
Din analiza articolului mai sus menționat rezultă clar că această cutumă, la care fac referire dnii judecători, se putea aplica în cazul alegerilor din CSM doar în cazul în care această procedură nu ar fi reglementată de lege.
Or, Legea 317 din 2004 (referitor la Consiliul Superior al Magistraturii) precizează că;
”Art. 4. - Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:
a) 9 judecători şi 5 procurori, aleşi în adunările generale ale magistraţilor, care compun cele două secţii ale Consiliului, una pentru judecători şi una pentru procurori.
”Art. 25. - (1) Consiliul Superior al Magistraturii este condus de preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte, aleşi pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraţii prevăzuţi la art. 4 lit. a), care fac parte din secţii diferite.
Din dispozițiile Codului Civil (art. 1) coroborate cu dispoz. Legii 317/2004 (art. 25, aliniat 1 raportat la art. 4 alin 1) reiese limpede că dna Hăineală are tot dreptul să fie aleasă președinte al CSM și că acea mult invocată cutumă nu există în acest caz.
Independența justiției nu înseamnă numai independența ei față de celelalte instituții ale statului ci și față de orgoliile și slăbiciunile componenţilor ei.
vineri, 18 ianuarie 2013
marți, 15 ianuarie 2013
joi, 3 ianuarie 2013
miercuri, 2 ianuarie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)