Tu zici ca mă iubeşti, de ce te-aş crede?
Când inima îmi spune că trădarea
E-n sufletul tău de poet ce vede
Minciuna, infinită ca şi marea.
Nu poţi să mă înşeli la nesfârşit.
În astă lume, ea înselătoare,
Eu te cunosc de eşti îndrăgostit
Când orice adevăr încă mă doare.
Mai lasă-mă să cred în nemurire
Cu vorbe meşterite ca şi dorul.
Şi-o să visez un munte de iubire
Şi-o să te cred cum marea crede valul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu