Cred ca viața fără iubire și fără dragoste e searbădă, cu ele e plină de trăiri miraculoase dar și de dureri nebănuite.
Vorbim de iubire, vorbim de
dragoste. Oare nu sunt unul și același lucru?
Te-ai îndrăgostit și-i declari
persoanei alese că o iubești. Este prima greșeală pe care o faci căci dragostea
nu are de-a face cu iubirea.
Atunci cand te îndrăgostești ești
ca o frunză purtată de vânt, simți că plutești și că nu vei mai ateriza niciodată
pe pământ.
Părerea mea este că dragostea
este doar o fază de debut a iubirii pe care o poți depăși și să pașești spre
iubire. Poți însă să rămâi cantonat în aceasta fază a dragostei și să nu ajungi
niciodată la iubire, să rămâi permanent îndragostit de persoana alături de care
ai ales să trăiești miracolul acestor sentimente.
Când esti îndragostit simți
că fără celalalt viața ta nu are sens, cu el lângă tine ești întreagă, se
produce un fel de contopire astfel ca ai senzația că îi semeni, ca ești jumătatea
lui și este jumătatea ta, plăcerile tale devin plăcerile lui, trăiesti prin el și vrei ca el să trăiasca prin tine.
Iubirea este o formă mai matură a sentimentelor pentru
celalalt. Iubirea se construiește, apare în urma unei relații durabile – ca timp și incredere, loialitate. Dacă dragostea este tumultoasă și explozivă, pasională și nebună,
iubirea este calmă și caldă, atrăgând după ea sentimentul securității. Dragostea
presupune gelozie, este intolerantă, iubirea presupune înțelegere, compasiune. Când
descoperi că celalalt nu este atât de asemănător cu tine, că poate avea vise diferite
dar poți comunica chiar în aceste diferențe, ai făcut pasul spre iubire.
Perioada în care dragostea se trasformă în iubire
poate fi dificilă. Pentru că îți dai seama că celalalt este diferit,
că nu va plac aceleași lucruri , că trebuie să faci un efort pentru a face ce-i
place celuilalt.
Apar suspiciuni că te-ai înșelat, că celalalt nu este
așa cum ai crezut până atunci, că poate ai fost orb și surd. Dacă reușești să-l descoperi pe cel de lângă tine așa cum este și nu
așa cum l-ai proiectat în visele tale, iubirea apare și, puțin câte puțin, se dezvoltă.
Practic începutul iubirii ridică vălul de deasupra
relației și o așează în realitate.
Mă îtreb însă dacă odată cu
apariția iubirii nu dispare dragostea. Pot ele oare să existe în paralel? Nu
cumva prin iubire pierzi miracolul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu