Nu voi mai crede într-o fericire
Și când îmi văd cu-o liniște ciudată
De viață și- existență –n nemurire.
Sunt alte zile negre și adânci
Când îmi doresc ca iarna să dispară
Și să devin copilul de atunci
Din anii zâmbitori de-odinioară.
Un suflet sunt și-o lacrimă pe-obraz
Și un efect al lumii care plânge
Sunt amețit de trist, mereu mai treaz
Deși mă-mbăt cu vinul care curge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu