De-aș fi Dumnezeu

Daca aş fi Dumnezeu aş fi foarte supărată pe toţi oamenii care vin în biserică şi fac nişte mătănii largi spre a fi mai mult observate de asistenţă decât din simţire intimă.

Aş fi supărată pe toate procesiunile de plimbări de moaşte, de îmbrânceala din timpul acestora, de rugăminţile celor care înconjoară biserica în genunchi.

Aş striga de acolo de sus:

“Prefăcătorie!

V-am dat viaţă nu ca să vă prefaceţi că mă adoraţi, nu ca să mă rugaţi (din când în când) să vă rezolv eu problemele.

V-am dat viaţă ca să vă luptaţi pentru ea, ca să o traiţi frumos, nu ca să-mi gădilaţi orgoliul cu false-nchinăciuni”

Le-aş reaminti că în fiecare moment încalcă cele 10 porunci si apoi, din când în când, au pretenţia că 20 de mătănii (făcute întotdeauna în public), vor duce la iertarea abaterilor zilnice.

Iată, le-aş zice:

„Porunca I era: 

„Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine”

Voi, oameni, vă-nchinaţi indiferenţei, lăcomiei, minciunii, trădării. Pentru voi poate acestea sunt nişte abateri, pentru mine înseamna încălcarea primei porunci.

A II-a poruncă vă spunea:

„Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti.”

Numai mătăniile pe care le faceţi în faţa icoanelor din biserică şi aţi încălcat această poruncă.

Cât ce priveşte porunca a III-a, Domnul vă ruga:

„Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău”

Întreb oare să înjuri de Domnul nu înseamna să-i iei numele în deşert? Să nu-ţi aduci aminte de el decât la necaz, la procesiuni, nu înseamnă acelaşi lucru?

Porunca a IV era:

„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău iar într-a şaptea să te odihneşti”

Poate e singura poruncă pe care o respectaţi, nu pentru că vă spune conştiinţa că-i o poruncă a Domnului ci pentru că vă place leneveala. Poate ca dacă porunca ar fi fost să nu munciţi niciodată am fi avut o omenire de mari credincioşi.

A V-a poruncă vă spune dragii mei :

” Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta “

Doamne, câţi dintre voi uitaţi de parinţi, îi folosţi doar ca bone si ca punct de sprijin când vă este vouă greu dar nu puteţi să vă aplecaţi asupra durerilor şi nevoilor lor?

Cinstitul părinţilor e întotdeauna lasat pe mai târziu, până când nu mai este nevoie. 

Porunca a VI a dat-o Domnul foarte generală :

“Să nu ucizi”

Şi pentru că-i atât de cuprinzătoare vă faceţi că nu o înţelegeţi, aţi redus-o doar la uciderea unui semen de-al vostru şi pentru că nu aţi făcut niciodată o astfel de faptă vă declaraţi  mulţumiţi. Oare uciderea speranţei, a sentimentului de siguranţa a copilului tău, a viselor tale, a dragostei, nu intră tot în această categorie?

A VII-a poruncă ne spune:

“Să nu preacurveşti.”

A preacurvi înseamnă cu gândul şi cu fapta. Câţi dintre voi vă puteţi lauda cu respectarea acestei porunci?

Ştiu, o să spuneţi că lipsa de loialitate faţă de familie, de partener(ă), nu înseamna preacurvie, că sentimentele voastre pentru alta(altul), în timp ce cautaţi scuze acasă e îndragostire nu preacurvie. Mie mi se pare însă că e!

Angajarea voastră într-o relaţie e ca parteneriatul într-un contract, îl încalcaţi şi aveţi pretenţia ca celalalt partener să-şi facă partea sa de obligaţii contractuale, în timp ce dvs. încheiaţi alte contracte sentimentale pe termen scurt, mediu sau chiar lungi. Această poruncă reprezintă dorinţa să nu umblaţi cu mai multe contracte în inimă.

Din nou Domnul a fost foarte general în a VIII-a poruncă:

„Să nu furi” 

Înţeleg din această poruncă, chiar sumară fiind, că needucarea copilului vostru a un furt al viitorului acestuia, că amagirea partenerului e un furt al speranţei, nu mai vorbesc de însuşirea oricărui obiect (un cui, un pix) de la serviciu pe care îl faceţi cu nonşalanţă. E oare furt acesta?

A IX-a porunca, Domnul a hotărât să fie:

„Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău”

Am observat că oamenii au tendinţa să minimalizeze aceasta poruncă doar la ceea ce legea umană descrie ca mărturie mincinoasă. Dar eu cred ca Domnul a vrut să spună mai mult. Chiar şi indiferenţa mascată într-un zâmbet perfid e o încălcare a acestei porunci. 

Şi, în sfârşit, Domnul trasmite prin a X-a poruncă:

„Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău”

Atenţie, nu este vorba de furt, doar de poftă, ceea ce mie mi se pare a fi echivalent cu invidia. Dacă te gândeşti invidios la aceste lucruri deja porunca a fost încălcată. Câţi dintre voi nu aţi făcut-o?

Recitind cele zece porunci, eu una am un sfat pentru voi şi pentru mine însămi:

Nu mersul la biserici şi la preoţi vă va aduce respectul Domnului şi, chiar mai mult decât asta, propriul vostru respect ci însăşi viaţa voastră. Nu este nevoie nici de mătănii şi nici de solicitarea iertării prin îngenunchiere şi pomelnice, este nevoie să vă aşezaţi în faţa unei oglinzi, să reflectaţi asupra celor 10 porunci, să conştientizaţi câte din ele le-aţi încălcat să să vă comportaţi pe mai departe într-un mod care să nu mai ducă la abateri. E suficient să vă obţineţi iertarea atât din partea voastră cât şi a semenlor lângă care trăiţi. Şi dacă aţi obţinut-o fiţi sigur că Dumnezeu nici nu-şi va mai aduce aminte de abaterile voastre.

Comportaţi-vă ca şi cum sunteţi voi înşivă Biserica de care e nevoie pentru iertare.