Libertatea de a alege. Concept teoretic care, de cele mai multe ori, nu este decât o Fata Morgana.
Alegere? Nu alegem să ne naștem, nu alegem cum și în ce fel vom fi educați, nu ne alegem parinții, școala, uneori chiar nici prietenii, nu alegem când și în ce fel vom muri.
Despre ce alegere poate fi vorba când fiecare pas pe care îl facem este ales de altcineva. Pași care, adunați unul cate unul vor da măsura vieții noastre viitoare, la maturitate. Astfel încat nici la maturitate nu putem vorbi despre o alegere neviciată, alegem drumul în viață funcție de modul cum a fost așezată fiecare piatră în vremea nematurității, vremea imposibilității oricărei alegeri din partea noastră.
Doar că alegerea, chiar și în maturitate, este doar a detaliilor particulare, nu și a planului general.
Despre planul general, cred că există un destin al fiecăruia. Sigur, avem dreptul să alegem pe ce alei vom merge către autostradă doar că nu știm că fie că vom alege aleea din dreapta sau cea din stânga, cea cu gropi sau cea fără gropi, cea cu flori sau cea cu mărăcini, toate dau în autostrada care ne este destinată.
Poate că detaliile alegerii căilor de ajungere la autostradă ne aparțin, autostrada ne este însă destinată, fără drept de alegere.
Rămâne o întrebare fără răspuns: Cine ne-a destinat această autostradă și nu o alta? Cine ne-a făurit acest destin implacabil în care poți să alegi doar pe ce căi vrei să ajungi într-un loc care îți este fatal atribuit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu