Raiul, înainte sau după?

Daca citești preceptele bisericești afli că cel care se chinuie pe pământ va avea asigurată ușa deschisă către rai DUPĂ ce nu va mai fi.
Cu alte cuvinte, raiul este locașul sigur (dar nevăzut de nimeni) doar al celor care au foarte multe necazuri, care se chinuie în  viata pământească, care se sacrifică pentru ceilalți aici și care vor beneficia de acest rai dincolo, DUPĂ ce vor ajunge acolo.
Citesc despre asta și am o senzație de campanie electorală, parcă văd promisiunile celor din politică (românească sau de aiurea în lume) care ne dau cuvântul lor ca DUPĂ, dacă credem  în ei și-i vom alege, va curge lapte și miere.  Evident, DUPĂ.
Întrezăresc o campanie electorală de mii de ani prin intermediul credinței. De parcă Dumnezeu, prin slujitorul ei pe pământ - biserica -, ne-ar cere să credem în el, să-l votăm că DUPĂ... ce n-om mai fi, întotdeauna DUPĂ , vom avea o existență chiar mai frumoasă decât ne-o putem imagina.
Criticăm politicienii că ne promit marea cu sarea înainte de alegeri și că DUPĂ, permanent DUPĂ nu se țin de cuvant și nu îndeplinesc nimic din ceea ce ne-au declarat înainte. Mă întreb atunci ce garanție avem în privința acelui DUPĂ dumnezeiesc (sau mai degrabă bisericesc)...? 
DUPĂ...vom avea parte de o fericire veșnică, spun ei. Și pentru această promisiune pe care ne-o face biserica (ca mandatar al Domnului), e necesar să acceptam chinurile de dinaintea lui DUPĂ.    
În condițiile lui DUPĂ,  de ce oare  reprezentanții bisericii nu trăiesc ei o viață chinuită, de ce nu se sacrifică pentru binele aproapelui, de ce nu se zbat în nevoi și griji, de ce nu împart cu ceilalți toate veniturile și toata bogația. Să înțeleg că ei nu doresc ca DUPĂ... să beneficieze de minunile raiului veșnic?  Păi cum? Ne împing pe noi să credem dar ei???
E doar o întrebare născută din dorința de a înțelege raiul și implicațiile lui DUPĂ și lui ÎNAINTE DE DUPĂ.