Existența nu este decât
O frunză care se leagănă
În vântul sălbatic de primăvară.
Sperând și visând la nemurire.
Câtă disperare este
În dansul ei în calea furtunei
Care o poartă spre nicăieri
Și totodată spre un destin cunoscut.
Cădea-va după legănări absurde
pe pământul reavăn și cald
Care-o primește la sânu-i
Spre a deveni loc pentru alte existențe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu