Acasă

miercuri, 2 ianuarie 2013

Umilința de a fi bolnav în România


Nu știu cum se desfășoară actul medical în alte țări și nici nu mă interesează întrucât am ales să trăiesc în această țară. Știu însă că în România începi să simți cum este să fii umilit dacă te îmbolnăvești și ai nevoie de un cabinet medical sau, mai rău, de spitalizare.
Încă de când suni la 112 și ceri salvarea începe umilința, te zbați, urli de durere dar salvarea poate veni și peste ore, ore, uneori poate prea târziu. Dacă ai norocul să vină mai înainte de a-ți da obstescul sfârșit, începe calvarul. Spitalul e murdar, dezolant, stai pe holurile insalubre și aștepți ca cineva să te bage în seamă. După alte ore, din nou cu noroc, ești internat.
Medicamente? De unde? Doctorul îți dă o rețetă pe care trebuie să ți-o cumpere familia. Dacă o ai și dacă dispui de bani.
Familia ta vrea să vorbească cu medicul să știe ce ai? Să se înarmeze cu răbdare, să stea ore ca să-l ”prindă” pe domnul doctor, între două holuri, la lift. Iar convorbirea - sumară de altfel - este într-un limbaj medical pe care nu-l înțelegi: creatinina are valoarea x, hematiile sunt crescute etc. Te întrebi ca prostul, ce o o fi creatinina și e bună sau îi prea mare, mică, e aproape de normal sau e mult dincolo? Întrebări fără răspuns.
Și umilința continuă. Cât de umilit ești când pentru orice serviciu scoți bani din buzunar și cu jenă îi îndeși în buzunarul asistentei când îți face injecție, al infirmierei ca să-ți schimbe cearșaful pătat de sânge, al doctorului ca să-ți prescrie un set de analize complet.
Fișa medicală reprezintă un secret de stat, nici tu și nici familia nu aveți voie să vă uitați în ea.  Iar dacă te revolți, oricât de puțin, represaliile vor urma, asistentele îți vor da mai puțină importanță spre deloc, infirmiera va bufni când o soliciți, medicul te va privi cu un aer de superioritate și poate chiar te anunță că te externează. Chiar dacă nu ești  vindecat, dacă ai accese de democrație, poți pleca acasă. 
Umilință după umilință, asta înseamnă spitalizarea în România.
De ce? Care ar fi motivul ca un român să plătească asigurări de sănătate când sistemul sanitar își bate joc de tine și te umilește din prima până în ultima secundă dacă îndrăznești să ai nevoie de el?
Te uiți la filmele americane și vezi că relația medic -  pacient este alta decât la tine în țară și te întrebi de ce aici nu se poate. Probabil ca și întrebările despre boala ta și astea sunt fără răspuns.

Un comentariu: