Cutuma și scandalul din CSM

  Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) s-a întrunit vineri, 4 ianuarie 2013, pentru alegerea organelor sale de conducere, Președinte și Vicepreședinte. Cu 10 voturi pentru a fost aleasă în funcția de președinte CSM dna Oana Schmidt-Hăineală, procuror. Pentru funcția de vicepreședinte nu s-a ajuns la un rezultat din lipsă de cvorum (o parte din membri părăsind ședința după alegerea Președintelui) astfel încât această chestiune s-a amânat pentru o altă dată. Dezbaterile ulterioare au concluzionat ba că CSM s-a disipat în două găști, ba că unii țin cu Băsescu și alții cu Ponta, ba că CSM e sub asediu.
Intrigă însă si starnesc derută declarațiile de după alegeri ale judecătorilor. Aceștia recunosc procurorului statutul de magistrat, recunosc faptul că alegerea președintelui CSM se face dintre magistrați dar afirmă că în conformitate cu o CUTUMĂ existentă în CSM, funcția de președinte nu poate reveni unui procuror ci doar unui judecător.Citez: “Asociaţia Magistraţilor din România a decis convocarea Consiliului Director pentru data de miercuri, 9 ianuarie 2013, pentru a dispune – după consultarea prealabilă a magistraţilor din România – cu privire la demersurile necesare pentru respectarea legalităţii, respectiv a tradiţiei şi cutumei instituţionale create în relativ scurta perioadă de timp în care Consiliul Superior al Magistraturii a funcţionat în actuala formă”, informează AMR.Cu alte cuvinte, ne spune acest comunicat că deși dna Hăineală este magistrat conform unor cutume instituționale ea nu ar avea dreptul să fie președinte al CSM, întrucât este procuror și nu judecător. Pe cale de consecință AMR cere demisia de onoare a tuturor membrilor CSM.CUTUMA, ca obicei juridic, a fost cunoscută în Țara Românească sub numele de prava, zakon și obiceai iar în Transilvania ritus, lex, jus, lex olahorum.
Noțiunea de obicei al pământului s-a încetățănit ca o denumire a dreptului cutumiar român dar care cuprindea pe lângă relațiile de proprietate cu referire mai ales la pământ și alte domenii și instituții (relații de familie, unele ocupații de bază).Până în epoca de descompunere a feudalismului cutuma a fost unicul izvor al dreptului feudal românesc.
În dreptul modern, cutuma are o importanţă mai redusă iar scăderea poate fi explicată prin faptul ea nu mai este potrivită într-un sistem de realții sociale cu transformări rapide, cutuma fiind conservatoare prin prezervarea relațiilor pe care le apără. Cu toate acestea, ea şi-a păstrat calitatea de izvor al dreptului, în special cu rol interpretativ şi supletiv.
Lăsând deoparte rolul cutumei de-a lungul timpului în dreptul românesc, trecem direct la analiza acestei instituții în Codul Civil, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011.
În conformitate cu dispoz. Art 1 din Codul civil:
”(1) Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale ale dreptului.
(2) În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului.
(3) În materiile reglementate prin lege, uzanţele se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea.
(5) Partea interesată trebuie să facă dovada existenţei şi a conţinutului uzanţelor. Uzanţele publicate în culegeri elaborate de către entităţile sau organismele autorizate în domeniu se prezumă că există, până la proba contrară
(6) În sensul prezentului cod, prin uzanţe se înţelege obiceiul (cutuma) şi uzurile profesionale.”
Din analiza articolului mai sus menționat rezultă clar că această cutumă, la care fac referire dnii judecători, se putea aplica în cazul alegerilor din CSM doar în cazul în care această procedură nu ar fi reglementată de lege.
Or, Legea 317 din 2004 (referitor la Consiliul Superior al Magistraturii) precizează că;
”Art. 4. - Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:
a) 9 judecători şi 5 procurori, aleşi în adunările generale ale magistraţilor, care compun cele două secţii ale Consiliului, una pentru judecători şi una pentru procurori.
 ”Art. 25. - (1) Consiliul Superior al Magistraturii este condus de preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte, aleşi pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraţii prevăzuţi la art. 4 lit. a), care fac parte din secţii diferite.
Din dispozițiile Codului Civil (art. 1) coroborate cu dispoz. Legii 317/2004 (art. 25, aliniat 1 raportat la art. 4 alin 1) reiese limpede că dna Hăineală are tot dreptul să fie aleasă președinte al CSM și că acea mult invocată cutumă nu există în acest caz.
Independența justiției nu înseamnă numai independența ei față de celelalte instituții ale statului ci și față de orgoliile și slăbiciunile componenţilor ei.