Politicul și atacurile supra justiției

Se petrec astăzi din ce în ce mai multe atacuri asupra justiției, zeița dreptății văzută prin vremuri ca un ansamblu de instituții care asigură echitatea și respectarea legilor într-un stat. 

Din punct de vedere teoretic justiția este independentă și se supune numai Constituției și legilor țării. Din punct de vedere practic există și derapaje de la teorie. Da, e adevărat acest lucru. Și aceste derapaje pot veni chiar din partea celor care sunt, într-un fel sau altul parte a justiției (judecători, procurori, organe de urmărire penală) dar e bine de știut  că nu există nici o pădure fără uscături. Cert este că justiția are mecanisme interne să înlăture acele uscături.

Ceea ce îngrijorează astăzi este amestecul politicului în justiție, lipsa de respect a cetățeanului față de ea, linșajul mediatic astfel încât să se formeze o părere negativă despre conceptul în sine de justiție. Judecând după multe din evenimentele ultimei perioade de timp, pare că după alegerile din 9 decembrie 2012 se petrece un atac concertat asupra justiției, de parcă aceasta ar fi ultimul obstacol în fața a ceva ce își doresc mai marii României, o victorie dorită de ei dar care poate fi percepută ca pe o înfrângere a viitorului României.   

În ce constau aceste atacuri asupra justiției?

1. Nerespectarea unei hotărâri judecătorești.

În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 2 din Constituție ”nimeni nu este mai presus de lege”.

Am avut în 2012 posibilitatea să observăm că acest ”nimeni” nu-i cuprinde și pe senatori și deputați. Măsura acestei manifestări de dispreț față de o hotărâre judecătorească ne-au dat-o aleșii noștri când pur și simplu au refuzat să constate că un membru al Senatului este incompatibil, stare de incompatibilitate stabilită de Agenția Națională de Integritate și confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o decizie definitivă și irevocabilă.  Din punct de vedere legal constatarea parlamentului trebuia să fie o formalitate întrucât și ei (cel puțin teoretic) se supun forței executorii a unei hotărâri judecătorești irevocabile. Aleșii noștri au ales să transforme această formalitate într-un drept al lor, în afară și dincolo de lege și constituție, de a fi sau a nu fi de acord cu o hotărâre judecătorească.

Cred că atâta vreme cât cei care ne conduc nu respectă o hotărâre judecătorească, această manifestare de dispreț e un atac asupra justiției. Și o invitație ca nici simplii cetățeni să nu o facă. Nerespectare care constituie prima formă de manifestare a anarhiei.

Ar mai fi de exemplificat, tot ca un atac asupra justiției, comportamentul recent al lui Gigi Becali – un alt ales al României în Parlament – care tratează cu maxim dispreț obligația sa de a depune la Agenția Națională de Integritate declarația de avere. Modul de a minimaliza rolul ANI, de a lua în derâdere obligația ce-i revine, nu este decât o altă măsură a disprețului față de lege, în fapt față de justiție. Despre personajul Gigi Becali și justiție ar fi multe de spus dar ar însemna să acordăm prea multă importanță unei persoane care nici măcar nu înțelege rolul justiției într-un stat de drept.

Cert este că asemena manifestări pot conduce la opinia cetățeanului că: ”Dacă ei nu respectă o hotărâre judecătorească, o obligație prevăzută de lege, eu de ce să o fac?”, opinie care este un alt pas spre anarhie.        

 2. Sfaturile politicului date justiției în cazuri reale și concrete.

Nu mai departe de astă toamnă, după ce USL a ratat debarcarea președintelui Băsescu de la Cotroceni, reprezentanții Parchetului au început o serie de cercetări pentru verificarea legalității modului în care a fost organizat referendumul (persoane înscrise pe liste, posibilitatea de exercitare de vot dublu sau vot al unor persoane decedate).         

Disprețul față de justiție a fost cel mai bine reliefat de Președintele de onoare al PSD Ion Iliescu, care spunea la vremea respectivă:
”Nu credeam că, după Revoluţia din Decembrie 1989, îmi va fi dat să asist la asemenea manifestări de un primitivism feroce – haite de procurori care dau năvală peste oameni în case, în mediul rural, pentru a-i chestiona dacă au fost la vot pentru referendum. În ce lume trăim?!!! De unde au răsărit asemenea specimene, venite parcă din grote primitive? Dar, mai ales, cine i-a trimis într-o asemenea misiune, de esenţă fascistă?", scrie Iliescu pe blogul său și continua în același registru de dispreț și de îndemn la nesupunere față de lege și  față de cei puși să constate respectarea sau nu a acesteia,  "Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului român este dator să intervină energic şi să cheme la ordine conducerea Parchetului General pentru abuzurile săvârşite, să o determine să-şi respecte atributele conferite de Constituţie".

Să nu fi știut cel care a fost șeful statului timp de două mandate, cel care, prin pana lui Antonie Iorgovan, a alcătuit Constituția, că Parchetul General nu dă socoteală Parlamentului?

Să nu fi știut dl. Iliescu că dai pur și simplu un îndemn cetățeanului să se împotrivească oricărui act de realizare a justiției când îi faci pe procurori ”haite”? Nu, nu cred, aceste declarații au fost bine gândite și intenționate, au fost pur și simplu un alt atac deliberat împotriva justiției.

            Cât privește amestecului politicului în actul de justiție nu pot trece peste ”sfatul” dat de premierul României Victor Ponta justiției care din înălțimea funcției sale consideră că judecătorul care a luat hotărârea să trimită dosarul penal al lui Dan Voiculescu la ICCJ a greșit:

”Eu m-am uitat cu ochiul unui jurist şi cred că decizia judecătorului de la tribunal a fost o decizie greşită şi ar trebui CSM, cine se ocupă, să vadă de ce a dat acea decizie.”  

            Poate că ar fi fost normal – ca jurist-  să-și dea cu părerea dar sfatul lui nu este o simplă părere de cetățean ci o solicitare de Premier căci trimite CSMul să verifice de ce s-a dat acea decizie. În aceste  condiții cred că firescul a fost ucis în momentul în care părerea lui a devenit un fel de  ”Magister dixit” și, în opinia dumnealui, CSM ar fi trebuit să dea fuga și să verifice de ce a dat judecătorul o asemenea soluție.

Asemenea imixtiuni sunt atacuri clare asupra justiției fără doar și poate și nu te poți aștepta ca un simplu cetățean să respecte actul de justiție și să se conformeze acestuia, ceea ce conduce în mod indubitabil spre anarhie.

3. Lipsa de respect față de persoanele care înfăpltuiesc justiția.

            În condițiile în care oamenii din justiție care nu sunt de partea USLului sunt atacați în mod nedemn cu privire la viața lor personală – aceste atacuri sunt de fapt împotriva întregului sistem de justiție. Iar ironiile batjocoritoare nu fac decât să aducă atingere imaginii publice a celor atacați dar ținta finală e imaginea justiției.

Amintesc aleșilor noștri și Mass-media că viață privată este apărată de Constituție:

”Art. 26

(1)    Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.”  

Cred că este firesc că aceste persoane să fie analizate din perspectiva modului cum își îndeplinesc atribuțiile dar în nici într-un caz ridiculizați încât imaginea lor publică să fie terfelită. Și Premierul României dă măsura în care se pot lua în derâdere reprezentanții justiției și implict justiția în ansamblul ei: “Va dați seama dacă încăpeți pe mâna domnului Danileț să vă judece? Doamne ferește! Bine că e la CSM și nu judecă” – spunea mai zilele trecute Premierul Ponta.

Ne-am întrebat, unii dintre noi, cum a fost posibil ca în 9 decembrie 2012 cetățeanul să aplice ștampila pe candidați certați cu legea penală, cu dosare penale aflate în diverse stadii sau chiar să voteze condamnați penal.

Cred că toate aceste atacuri asupra justiției, de ieri și de azi, au avut drept rezultat acest răspuns la vot al cetățeanului: ”Dacă vouă nu vă pasă de justiție și de hotărârile ei, atunci nici nouă nu ne pasă”.

Concluzie deosebit de periculoasă pentru destinul României ca stat de drept dar atât de actuală!