Dormi acum, dormi de veacuri;
și chiar dacă uneori pare că te-ai trezit,
n-a fost decât mișcarea involuntară a coșmarurilor
care te macină.
Dormi, națiune!
Somnul tău nesfârșit în vremuri
te-a adus în această bolnavă existență
pe care nici tu n-o suporți în momentele de trezire a
viselor.
Dormi, națiune!
În timp ce corbii îți sfâșie sufletul
înnecată de trăiri somnambulice și absurde,
tu visezi la o zi să-mplinești fapte de basm pentru eternitatea
istoriei.
Tu dormi, națiune?
Când lumea așteaptă să spui încotro
te îndrepți, ne îndrepți în veacul ce vine sălbatic.
îți spunem cu durerea așteptării strămoșilor: Acum națiune, e vremea
trezirii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu