Drum bun, maestre! by Lili Crăciun

O pleiadă de actori, denumită după 90 ”generația de aur” care cuprindea în fapt mai multe generații de actori s-a dus, fiecare sperând să se transforme-ntr-o stea nu pe trotuarul umanițății ci pe bolta infinită a universului.

Acești monștri sacri ai cinematografiei și teatrului românesc au plecat unul câte unul: Amza Pellea, George Constantin, Gheorghe Cozorici, Silvia Popovici, Octavian Cotescu, Dem Rădulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Gina Patrichi, Ilarion Ciobanu, Ştefan Iordache, Gheorghe Dinică, Colea Răutu,...

Fiecare dintre ei a rămas în conștiința și memoria celor care i-au iubit și i-au aplaudat la scenă deschisă prin prisma celor mai îndrăgite roluri cu care aproape s-au identificat.

Amza Pellea rămâne pentru totdeauna hâtrul Nea Mărin, olteanul pus mereu pe glume, cel care ne-a ținut treji la numeroase sărbători cu poveștile lui despre Veta, Sucă și nelipsitul Zaibăr. Rolul de referință al lui Amza Pellea în cinematografie a fost Mihai Viteazul din filmul cu același nume, în regia lui Sergiu Nicolaescu.

George Constantin va rămâne în inima multor iubitori de cinematografie Dom Semaca (”Ultimul cartuș”).

Gheorghe Cozoroci, cu glasul său inconfundabil ne va reaminti permanent de vorbele transmise urmașilor de Ștefan cel mare (”Frații Jderi”) dar și de rolul său din ”Ciuleandra” - Policarp Faranga.

Silvia Popovici va rămâne pentru noi Irina din filmul " Gioconda fără surâs" dar o cunoaștem și ca Oana din serialul TV "Muşatinii" iar Gina Patrichi, dispărută prematur dintre noi, va râmâne veșnic pentru noi Otilia din ”Felix și Otilia”.

Octavian Cotescu va rămâne pentru noi Costel din „Tanţa şi Costel", iar pe Ilarion Ciobanu îl vom ține minte cu siguranță drept comisarul Roman („Ultimul cartuş", „Cu mâinile curate") dar și personajul îndrăgit din „Artista, dolarii şi ardelenii" şi „Pruncul petrolul şi ardelenii" - Traian Brad.

Dem Rădulescu rămâne pentru noi cu siguranță cu numele ”Bibanul” și mă alătur celor care spun că a fost cel mai mare actor de comedie pe care l-a avut România. Să nu uităm nici rolul său din renumitele ”BD” – Gogu Steriade.

Cine ar fi putut fi mai bine Johnny Brad decât cawboy-ul Ovidiu Iuliu Moldovan (”Pruncul, petrolul și ardelenii”, ”Artista, dolarii și ardelenii”) dar și contele Jankowitz din ”Horea”.

Neuitatul Ştefan Iordache va rămâne Mitică din „Pentru cine bat clopotele Mitică?" iar pe Gheorghe Dinică îl cunoaștem și recunoaștem ca Lăscărică („Cu mâinile curate") sau  Paraipan („Un comisar acuză", „Revanşa").

Pe marele comic Puiu Călinescu, comparat cu Louis de Funes, ni-l vom aduce permanent aminte drept Trandafir din seria „B.D." sau detectivul din „Nea Mărin Miliardar".

Iar orice personă care a văzut „Toate pânzele sus" știe că Spânu nu putea fi decât Colea Răutu.

Iertată-mi fie ignoranța dacă cuvintele au fost puține și insignifiante, mă înclin însă cu toată dragostea în fața acestor zei ai teatrului și cinematografiei românești.

Cu umilință scriu aceste rânduri. Și cu tristețe. Un alt MAESTRU ne părăsește astăzi. Legat de cei plecați deja

dintre noi prin lanțurile tainice ale harului cu care au fost înzestrați, Sergiu Nicolaescu a ales drumul reîntâlnirii pe bolta de stele cu prietenii săi de-o viață alături de care a jucat, a trăit, s-a bucurat și ne-a bucurat cu darul său.

Cu lacrimi în ochi nu pot decât să spun: Drum bun, maestre!