Cui îi pasă de românul Gheroghe

Cui îi pasă de românul Gheorghe, o întrebare care mi-a bântuit mintea în ultimele zile. Și prin Gheorghe înțeleg întreaga nație română, aruncată de colo – colo, din patru în patru ani, după voia celor care s-au înțepenit în fotolii după 90. Căci sunt doar o mână de oameni cei care împart România și românii după interesele lor meschine și evaluabile în bani.
Am văzut nepăsarea asta față de nația română în vara anului 2012. Nu, nu pentru că Băsescu a fost suspendat și eram eu împotrivă. Ci pentru că doar niște iresponsabili puteau să o facă în disprețul legii și al eșecului de care trebuiau să știe. Au cheltuit munți de bani dintr-o vanitate, aceea  de a dovedi că totul poate fi al lor într-o clipită. Bani  atât de necesari într-o societate bolnavă, agonizând într-o criza fără de sfârșit, cu oameni din ce în ce mai triști și mai disperați. Oamenii politici sunt vinovați pentru asta întrucât și-au pus interesele personale mai presus de interesele celor mulți, au acționat cel puțin din culpă dacă nu chiar cu intenție, căci puteau să prevadă rezultatele acțiunilor lor. Era la mintea cocoșului, până și cel mai prost sociolog le-ar fi putut spune că referendumul se va încheia cu întoarcerea lui Băsescu la Cotroceni. Vanitatea însă le-a întunecat rațiunea, fotoliul de la Cotroceni părea atât de moale și de aproape încât nu au ținut cont nici măcat de evidență, aceea că nu vor îndeplini cvorumul necesar pentru debarcarea lui Băsescu și că aruncă banii în vânt. L-au asmuțit pe Gheorghe împotriva altor semeni de-ai lui încât a fost cuprins și el de valul de ură care îi pătrundea în creier dincolo de sticla televizorului și a pus apăsat ștampila pe plecarea celui de care i se spunea zilnic că este vinovat pentru grijile și nevoile lui.
Cui i-a păsat de românul Gheorghe astă-vară ? Gheorghe, cel care iese disciplinat la vot și pune ștampila din patru în patru ani pe acela care îi promite mai mult sau împotriva celui care l-a dezamăgit și supărat. Așa cum partidele din România s-au rotit la guvernare așa s-a rotit și votul lui Gheorghe. Să nu ne îmbătăm însă cu apă rece. Gheorghe nu votează stânga sau dreapta din convingere ideologică. Gheorghe nu-i fan PSD și nici PNL sau PDL. Nici măcar PPDD. Votează pentru că este naiv și speră că de data asta nu va mai fi mințit, că candidatul care i se prezintă va fi cel care îi va schimba viața în bine. Și da, Gheorghe ia daruri de la candidat dar asta pentru că este atât de sărac încât kilul de ulei, punga de făină și 50 de lei i se pare o avere. De ce ar refuza darul pe care il oferă mieros candidatul? Din conștiință etică și morală ?  Haida, de ! Conștiința nu ține de foame plozilor lui Gheorghe.
Când Gheorghe pune ștampila pe cei de stânga vin cei de dreapta și-l fac cretin, idiot, nespălat. Când Gheorghe pune ștampila pe cei de dreapta vin cei de stânga și-i adresează cam tot aceleași epitete.  Bietul Gheorghe. N-a coborât nimeni la el, în amărâta lui de casă din paiantă cu lut pe jos, sau în apartamentul înghesuit cu linoleu să-l învețe ce-i aia democrație, care îi sunt drepturile, n-a fost niciunul cinstit să îi povestească pe înțelesul lui în ce situație e țara și cât de gros este portofoliul acesteia, cât își poate permite țara pentru el.
Seara, Gheorghe mai ascultă pe la televizor sperând să se deștepte și să învețe singur cum devine chestia cu democrația, Uniunea Europeană, Schengen, constituția dar este destul de nedumerit, niciodată domnii ăia de dincolo de sticlă nu vorbesc și despre el.  Își face cruce Gheorghe de cât circ este acolo sus și fie se cataloghează el însuși ca fiind idiot că i-a crezut, fie își dă seama că domnii nici nu știu de existența lui Gheorghe și oricum nu le pasă de viața lui. Gheorghe e doar un număr necesar în alegeri, din când în când își dă și el seama de asta.
După alegerile lui decembrie 2012, Gheorghe a crezut (a câta oară ?) că a venit în sfârșit și vremea lui, va fi ascultat și va deveni vizibil. A urmărit cu înfrigurare și cu încredere să vadă ce măsuri vor lua domnii și pentru el, aproape că nu s-a mai dezlipit de televizor să nu cumva să scape vestea cea bună.  Câtă dezamăgire, nici un cuvânt despre Gheorghe, din nou domnii aceea jucau în fața lui în comedii vesele și triste în care subiectul nu avea nici o legătură cu Gheorghe. Bătălii pe care Gheorghe nu le înțelege și de care nici nu-i pasă câtă vreme viața lui nu devine mai bună în urma lor.
I-a ascultat și pe domnii pe care nu i-a votat sperând că poate de la aceștia să audă cuvântul fermecat ”- Gheorghe, ce mai face Gheorghe ?”  sau să-i vadă că se luptă cu ceilalți, câștigătorii, pentru el, că îi trag de mânecă și-i întreabă de ce nu le pasă de Gheorghe și de ceea ce i-au promis.  Dar a rămas la fel de nedumerit. Oamenii pe care nu i-a votat, dar pe care probabil i-ar vota data viitoare dacă câștigătorii se vor face că nu le pasă de Gheorghe, vorbeau și mai pe neînțelesul lui. O mână de oameni aflați într-o tabără, cu dușmanul în față, în loc să-l atace din toate părțile și să-l facă zob, se atacau unii pe alții, dându-și pumni și coate pentru a ajunge cât mai în față. S-a uitat Gheorghe atent prin sticla televizorului că poate acolo în față să nu fie ceva care merita păruiala între frați dar a fost în zadar. Din puținele lui cunoștințe de la școală i s-a părut că nu se bat turcii cu românii ci inicerii și spahii între ei.
I s-a părut lui Gheorghe că dacă câștigătorii sunt răi și nu fac nimic din ce i-au promis e rândul celorlalți să-i lichideze politic și aștepta semnalul pentru a pune și el umărul la asta. Dar a rămas stupefiat când a auzit declarațiile șefilor pierdanților că nu vor să-i despartă pe câștigători ci chiar se roagă ca aceștia să conducă cât mai multă vreme.
Gheorghe, nimicul care contează doar o dată la patru ani, și-a dat seama că este singur pe lume. Nimeni nu știe cine este, nimeni nu-l va întreba de sănătate, nimeni nu-i va ști numele. Se vor preface și unii și alții că îl iubesc, îl vor asculta și-i vor promite îndeplinirea tuturor dorințelor doar atunci când Gheorghe va ține în mână ștampila de vot.