Banii! Aceste hârtii care au început să își piardă din ce în ce mai mult valoarea. Nu putem trăi fără ei dar nici nu ne fac prea fericiți. Indiferent în ce mod ne însoțesc în fiecare clipă a existenței noastre, atât oamenii cinstiți cât și escrocii.
Istoria banilor ne arată că ei au fost folosiți ca schimb pentru comerţ înlocuind istoricul troc. Banii devin un mediu de schimb întrucât au o valoare recunoscută de toată lumea dar sunt și un mod de economisire pentru viitor. Nu în ultimul rând ei banii reprezintă şi o unitate de cont în sensul că pot fi număraţi și ne permit să ne raporăm valoric la un produs.
La început banii au apărut sub formă de monedă întrucât ea conţinea o cantitate exactă de metal, precum aur sau argint, care avea o valoare cunoscută. Cunoscuți sub numele de „bani metalici” valoarea lor era dată și garantată de metalul preţios pe care îl conţineau.
Primele monede au apărut în Asia Mică, în urmă cu aproximativ 2 600 de ani iar de aici s-au răspândit în toată lumea. Pe teritoriul ţării noastre, istoria banilor începe în anul 480 î. Ch, când a apărut drahma de argint, de 8 grame, emisă în Histria.
Pe măsură ce comerţul s-a intensificat, era nevoie de tot mai mulţi bani ca mediu de schimb. Astfel încât băncile şi guvernele au început să emită bancnote care nu mai conțineau valoarea pe care o reprezintau vechile monede. În schimb, emitentul unei bancnote garanta valoarea acesteia. Acest tip de bani este cunoscut sub numele de „bani fiduciari”.
Primele bancnote emise și garantate de guvern au apărut în lumea nouă: Massachussets emite în 1690 primii bani de hârtie, convertibili în argint și garantați de stat. Banca din Stockholm a fost prima bancă europeană care a tipărit bancnote, în 1661, urmată de Banca Angliei în 1694. Prin folosirea monedei de hârtie bunurile reale și efective sunt schimbate pe „foi” care au numai o valoare convențională. Din acest motiv, la început, bancnotele erau tratate cu neîncredere și privite ca niște hârtii ciudate și fără valoare.
Odată cu procesul de informatizare, cu apariția tehnicii din ce în ce mai modernă, banii de hârtie au început să fie folosiți tot mai rar, schimburile electronice făcute prin intermediul băncilor înlocuind foșnetul hârtiei. Dacă bunicii și străbunii noștri își țineau cea mai mare parte a banilor sub pernă, azi băncile au înlocuit perna sau sipetul bunicilor. Chiar după apariția crizei economice și financiare, omul a continuat să creadă în bănci, depozitându-și averea acolo, mai cu seamă că efectul celor câteva falimente de bănci din Statele Unite a fost repede stins de ajutorul pe care l-a dat guvernul american iar băncile au atras economiile cetățenilor prin dobânzi din ce în ce mai atractive.
Criza bancară din Cipru ne-a dat peste cap toate teoriile noastre despre locul în care banii noștri ar fi în siguranță. Și Cipru ar putea fi în scurtă vreme multiplicat, ajungându-se la crize bancare de acest gen în mai multe state. Pentru că nu există nici un semn că actuala criză economică este gestionată conștient și eficient de guvernele lumii.
Situația deponenților din Cipru care s-au trezit peste noapte cu economiile devalizate de către stat, cu imposibilitatea de a face ce doresc cu banii lor, declarațiile oficialilor Uniunii Europene că guvernele pot taxa banii depuși de cetățeni în bănci cu cât doresc acestea, declarațiile oficialilor BNR din România care au spus că statul român nu garantează depozitele din Băncile care sunt sucursale ale unor bănci străine pentru că acestea se supun legilor țării mamă ar trebui să ne pună uriașe semne de întrebare.
Mai este sigură investiția sau depozitarea banilor în bănci? Nu cumva străbunii noștri aveau dreptate și ar trebui să ne întoarcem la perna sau sipetul bunicii? Sau să investim în ceea ce ne-au spus înaintașii noștri că ar fi aurul negru și aurul galben: pământul și lingourile din aur. Deși ultimele sunt niște metale ținute tot la Bancă (Națională) ori numai cuvântul bancă, după ceea ce se petrece în Cipru, ar trebui să ne ridice o sprânceană. Să rămână atunci pământul singura modalitate de investire a banului care, chiar dacă într-o perioadă de vreme își poate diminua valoarea, în vreme să rămână singura noastră avere?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu