Eu m-am născut într-un mormânt,
Şi după o eternitate,
Când va pieri al meu cuvânt,
Eu voi muri-n maternitate,
Şi aripile-şi vor lua avânt...
De-atunci, de când eu mort alerg,
S-a schimbat lumea
Din perfect,
În ce-un bătrân profet numea:
Un loc mai mic, mai crud, mai sec...
În ce-un bătrân profet numea:
Un loc mai mic, mai crud, mai sec...
Şi tot de-atunci s-a schimbat rolul:
Copilul printre lacrimi râde,
Iar omul,
Cu trăsături desfigurate, hâde
Moare sub crucile-ngropate
Moare cântându-şi dorul
Şi viitorul sau uitând
Şi înfruntând cu suflet stins omorul...
Legendă veche de geneză,
Asupra vieţii-întrege cugetând:
Eu m-am născut într-o maternitate
Şi după o eternitate,
Când se va naşte-al meu cuvânt,
Eu voi muri-n al meu mormânt
Şi aripile duse vor fi de vânt
(Vlad Ardelean -
"Ultima scrisoare")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu