A trecut un an de la referendumul de demitere a președintelui României, Traian Băsescu. În 29 iulie anul acesta am sărbătorit un an de când românii, prin boicot, au hotărât ca Traian Băsescu să-și ducă mandatul până ca capăt. A fost un altfel de manifestație, ne-am întâlnit la cafeneaua ”Les Bourgeois” din centrul vechi al capitalei îmbrăcați în alb și am băut un suc/bere în cinstea democrației. A fost o manifestare a eleganței, a educației și a bunului simț. N-am strigat lozinci, n-am țipat și, m-ai ales, n-am fost plătiți de nimeni să facem asta. Am considerat necesar că e momentul să ne bucurăm că statul de drept încă există după câte lovituri a primit.
Am fost mulțumită când Curtea Constituțională a României a dat verdictul la referendumul de demitere a Președintelui României: “INVALID”. Nu, nu pentru ca aș ține neapărat cu Traian Băsescu, sunt un om rațional și nu un taliban, ci pentru că îmi place să respect legile.
Chiar din data în care Parlamentul a decis suspendarea și organizarea referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu am anunțat pe wall pe facebook, pe toate grupurile de discuții de pe net, în toate comentariile pe alți pereți că motivul pentru care nu mă voi duce la referendum (indiferent dacă opțiunea mea era de Nu demiterii) este că dacă aș fi mers aș fi validat măsurile luate în 3-5 iulie 2012. Ori nu voiam să legitimez o acțiune care încălca grav constituția și era un atac clar asupra statului de drept. Chiar dacă Traian Băsescu ar fi susținut până la capăt să mergem la vot dar să spunem nu demiterii, eu eram hotărâtă să nu merg, să boicotez nu un referendum ci o încercare de lovitură de stat, o încălcare a legii fundamentale a statului.
Da, sunt și eu împotriva anumitor legi care mi se par proaste dar cred că măsura transformării din nemulțumire în mulțumire este schimbarea acestor legi și nu nerespectarea lor.
Părerea mea este că și dacă ar fi fost la vot mai puțin cu un singur alegător decât cvorumul stabilit prin lege (jumate +1 din cei înscrisi pe listele electorale), rezultatul trebuia să fie tot “referendum invalid”.Asta dacă ne lăudăm că suntem un stat de drept.
Înțeleg nemulțumirea celor 7,5 milioane ( asta dacă au fost atâția, că încă sunt anchete în curs despre tot felul de fraude), e frustrant să nu obții ce dorești. Dar ce să fac dacă numărul acesta nu reprezenta cvorumul stabilit de lege?? Nu discut aici despre manipularea grosolană la care au fost supuși votanții USL cărăra li s-a inoculat printr-o anumită televiziune că Train Băsescu este lupul cel rău, că el este vinovat de toate dezastrele din lume, de criza mondială și traiul românilor. Discut despre lege și obligația noastră, a tuturor, de a o respecta, fiind singura posibilitate de a merge înainte.
Când vom învăța că legea trebuie respectată indiferent dacă ne place sau nu, vom face un pas important înainte în democrație. Altfel, ne reîntoarcem la viața de junglă.
Ceea ce mă nedumerește azi ca și acum un an este că acea decizie de INVALID a avut votul doar a cinci judecători și nu votul a 9 judecători. Să înțeleg ca 4 judecători de la CCR au avut o alta opinie decât cea legală? Să înțeleg că pentru unaii adunarea și scăderea se poate face altfel decât au învățat la școală?
Cred ca în asemenea situații s-ar impune modificarea procedurii de luare a unei decizii CCR. Să fie închisi într-o cameră, ca cei din SUA – jurații – până ajung la o concluzie unanimă. Pentru că mi se pare corect ca într-o asemena situație, atât de importanță, menținerea sau demiterea președintelui unui stat, să fie vot de 100%.
Despre nemulțumirea mea de modul cum sunt aleși judecătorii de la CCR, într-o altă zi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu