Știți cine e, nu? Omul acela pe care vă place să-l alegeți sau să-l demiteți, să-l iubiți sau să-l urâți, să-l lăudați sau să-l înjurați, să-i cereți socoteală de ce se bagă în treburile celorlalte puteri sau să-i cereți socoteală de ce nu se bagă și nu vă apără interesele. Din 90 încoace cel mai mult s-a ieșit la vot pentru alegerea președintelui pentru că părea că este omul care îi reprezintă pe toți românii. Uneori ne-am dus cu batista la ochi stergându-ne o lacrimă și l-am votat pe Iliescu doar ca să nu iasă Vadim Tudor, alteori ne-am dus râzând și plini de speranță, ca în cazul lui Constantinescu și a lui Traian Băsescu. Indiferent de motive, românii vor să aibă un președinte pe care să știe că se bazează, care să le aparțină. Președintele este ceva important pentru români și tocmai aici s-a intervenit cel mai mult în proiectul de revizuire a Constituției.
Veche Constituție stabilea în sarcina Președintelui țării atribuții care ne situau într-o formă de guvernământ asemănătoarei Franței, o Republică semiprezidențială. Ce schimbă acualul proiect din ce avea în însărcinarea sa Președintele? Cam totul dacă privim proiectul de revizuire în ansamblu și observăm cu lejeritate că cele mai multe din atribuțiile Președintelui au fost preluate de Parlament sau Guvern, omul instalat la Cotroceni devenind un simpu om de paie. Cu alte cuvinte, ca să înțelegem și noi, cei care vom vota (sau nu) acest proiect, Președintelui i s-au luat cam toate pârghiile prin care putea să apere democrația și statul de drept. Putem pune la Cotroceni și un câine dacă îl învățăm să dea frumos din coadă, să pună în pieptul medaliaților câte o bucată de tablă și să zică da la tot ce spune sau face Parlamentul. Neavând pretenția că am epuizat tot ce aduce nou proiectul în privința Președintelui României, a rolului și atribuțiilor sale, vă supun dezbaterii câteva articole:
Încă de la art. 61 și 66, așa cm apar ele în proiect, comisia de revizuire a dat semnalul unei Constituții cu Președinție dar fără Președinte:
”Art.61.- (1) Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român, forul suprem de dezbatere și de decizie al națiunii și unica autoritate legiuitoare a țării.”
(n.a. – cu alte cuvinte, unicul și irepetabilul Parlament e Magister Dixit, ați înțeles? Este forul suprem de decizie și de dezbatere a națiunii române? Oare o decizie a CCR va mai fi obligatorie pentru ei dacă sunt forul suprem de decizie? Sau o decizie a Președintelui?)
”Art.64.- (4 ) Orice persoană de drept public, orice persoană juridică privată şi orice persoană fizică are obligaţia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, după caz, înfaţa unei comisii parlamentare, în urma invitaţiei scrise primite din partea acesteia, cu respectarea principiului separației puterilor în stat. Activitatea comisiei parlamentare nu se poate substitui organelor judiciare.”
(n.a. – eu personal n-am înțeles care e limita îngrădirii acestei puteri a Parlamentului, în ce probleme pot să cheme un cetățean și în ce probleme nu. Și dacă mă cheamă abuziv, care este articolul constituțional care mă apără de abuzuri? Mai mult decât atât, acest paragraf introdus poate duce la chemarea Președintelui în fața unei comisii parlamentare, uite-așa că are chef Parlamentul. Ori atâta vreme cât Președintele este ales de popor această modificare a constituției îl transformă într-un slujbaș al Parlamentului dintr-un slujbaș al poporului. Alegeți-l voi, bre, și gata.)
Limitarea atribuțiilor Președintelui continuă cu succes în modificările aduse art. 85:
”Art.85.- (2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţăa postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunereaprimului-ministru, după audierea candidatului în comisiile despecialitate ale Parlamentului , pe unii membri ai Guvernului”
Art.85.- (3.1) Preşedintele României nu poate refuza propunerea primului-ministru de revocare şi numire a unor membri ai Guvernul”
(n.a. – dacă acest articol se referă doar la imposibilitatea refuzului intenției teoretice de revocare sau numire:”Dom Președinte vreau să revoc doi miniștri” – ”Bine, mă revocă-i”, n-ar fi nici un bai dar după părerea mea, imposibilitatea refuzului numirii unor membri reprezintă semnarea decretelor de numire ca Primarul, cum era o vorbă românească, fără să conteze ce nulitate numește în funcție. Ehei, a trecut vremea când cereai mapa profesională, domnule Președinte…)
Modificarea art. 89 m-a făcut să mă distrez, aparent Președintele poate dizolva Parlamentul dar numai dacă… aprobă Parlamentul chestia asta. Vă las pe dvs. să înțelegeți mai bine ca mine:
Art. 89.- (1) După consultarea președinților celor două Camere și a președinților partidelor, formațiunilor sau alianţelor politice parlamentare, Președintele României dizolvă Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru învestitura Guvernului, în termen de 30 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea cel puțin a unei solicitări de învestitură”
”Art.89.- (1.1.) Președintele dizolvă Parlamentul dacă o hotărâre în acest sens este adoptată cu votul a două treimi dintre membrii fiecărei Camere”
(n.a. – deci, hai s-o luăm logic, Parlamentul nu acordă vot de încredere Guvernului. În acest caz Președintele are dreptul să dizolve Parlamentul dar pentru asta tot Parlamentul trebuie să-i dea voie printr-o hotărâre. Doamne iartă-mă, ce drept este ăsta? E ca și cum într-o căsătorie soția care-l prinde pe soț cu alta are dreptul să divorțeze dar numai dacă soțul adulterin îi dă voie).
Cel mai tare-mi place dreptul Președintelui (și al cetățenilor) de a organiza referendumuri:
”Art.90.- (1) Preşedintele României sau cel puţin 250.000 decetăţeni cu drept de vot poate cere poporului să-şi exprime voinţa, prin referendum, cu privire la probleme de interes naţional, cu excepţia celor referitoare la revizuirea Constituţiei. Iniţierea referendumului se aprobă de Parlament, prin hotărâre, cu votul majorităţii membrilor săi.”
(n.a. – iaca drept, poți iniția, domnule Președinte un referendum – și noi – dar numai dacă ne dă voie Parlamentul. Dacă nu, rămânem cu dorința. Și nu înțeleg ce rost mai avea să ne limiteze dreptul cu privire la revizuirea Constituției, puteau să se prefacă democrați până-n unghii și să ne dea și acest drept că oricum nu ni-l aproba Parlamentul. Avem un drept dar nu ni-l putem exprima decât dacă ne dă voie doamna dirigintă, vedeți?).
PSD se pregătește de domnie lungă cu un asemenea proiect. Chestiunea cea mai interesantă este că proiectul este făcut de o comisie care îl are în frunte pe șeful liberalilor așa că oricând PSDul (prin gura lui Victor Ponta sau a oricărui lider viitor) va putea spune că noua Constituție nu este făcută de ei, că nu au nici un amestec, dar că trebuie să o respecte.
Autor: Lili Crăciun
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu