Românul s-a născut critic, e permanent nemulțumit, nu-i convine nimic, totul e rău, pute, nimic nu se întâmplă cum și-ar dori, totu-i prost și ar trebui schimbat. Nu de el, evident.
Critica o face de pe băncuța din fața porții sau mai nou, de pe cea modernă, canapeaua din fața laptopului. E un negativist, asta nu, asta nu. Fără însă să pună ceva în schimbul negației, fără să prezinte soluții. Cu nimic mai prejos, și statul le știe pe astea cu negarea negației, nu în sens filosofic bineînțeles. Firesc să fie așa că doar instituțiile statului sunt pline tot cu români. Suntem un popor de Gică Contra în fuste și/sau pantaloni. Legile sunt și ele date tot într-un fel de contra de vreun Gica, așa, ca să fie. Și sunt aplicate cu siguranță de Gică tot mai contra sau mai anapoda.
Am citit zilele astea că Primăria Timișoara a emis, în înțelepciunea sa, o hotărâre de consiliu prin care nu mai ai voie să îți scuturi păturile, covoarele și alte acareturi pe geamul apartamentului. O faci, se lasă cu amendă. Foarte frumos! Dar am citit în același timp că nu există locuri special amenajate în care să le scuturi, bătătoare de covoare cum avea bunică-mea sau alte chestii moderne și europene. Sigur, ai putea să le duci la curățătorie dar costă.
N-ai voie să parchezi mașina pe strazi, în orașe, dar n-ai parcări. Mai rămâne ca vreun inginer genial să inventeze mașina armonică, o împachetezi și o duci în casă. A, asta dacă nu se dă vreo Hotărâre de Consiliul că nu ai voie să ții mașina în casă.
N-ai voie să conduci cu viteză mai mare decât îți spun indicatoarele de pe marginea străzii. Dar n-ai voie nici să ai autostradă și să ajungi de la București la Vama Borș în mai puțin de 15 ore. Pentru că te-ai născut în România ia matale trenul și rata, mașina e un lux, autostrada așijderea. Și, ciocu mic!
N-ai voie să zici ceva de rău de Băsescu că ești uselist, n-ai voie să zici ceva rău de Ponta că ești băsist. Ești de partea unuia sau altuia, altfel ești taxat ca o ciudățenie. Zici că ești de partea democrației și nu mai înțelege nimeni nimic, la noi toți se dau democrați dar au uitat de mult ce este democrația. Așa că mai bine te declari apatrid, pardon apartid.
Nu vrei capitalism dar nu vrei nici socialism. Socialismul e rău, e Nicolae Ceaușescu, e Elenuța lui, e foame, e frig, e pumn în gură. Hmm, nici capitalismul nu-i bun, e strictețe în legi, e Uniunea Europeană, e muncă prea multă, e libertatea de–a alege întotdeauna prost, e obligația de-a plăti taxe, e nesiguranța achitării creditului, e bogăție dar și săracie.
Nu vrei câini pe strada dar nu vrei nici să-i iei acasă sau sa fie eutanasiați. Strigi din toți rărunchii că iubești animalele și iubirea ți-o arăți aruncându-le pe geam o coajă de pâine. Mergi la manifestații pentru apărarea câinilor, strigi ”Huo”sau strigi ”Apăr animalele” dar ura sau sprijinul tău uman se oprește aici. Și dacă seara vii de la manifestație în care tocmai ai luat apărarea cățeilor fără casă, în scara blocului nu uiți să dai un picior în animalul aciuat acolo, strigându-i: ”Marș, boală!”.
Nu vrei să muncești dar nu vrei nici să fii sărac! Ai așa o aureolă că se cuvine ca cineva să îți dea. Guvernul, patronul, vecinul, Dumnezeu. Pentru că tu ești defavorizat, pentru că ești sărac. Sigur nu-și dorești să ți se dea de muncă, o slujbă, nu, vrei direct ajutoare în bani. Pentru că orice slujbă ți s-ar oferi e prea puțin pentru tine, salarul e prea mic și nu merită. Iar dacă mai ai și o diplomă la o facultate apărută ca ciupercile după ploaie, cresc pretențiile. Nu contează că nu-ți aduci aminte nici ce facultate ai terminat ca să nu mai vorbim de cunoștințe, diploma naște pretenții.
Nu vrei parlamentari penali dar nici să alegi oameni cinstiți. Dacă ți se oferă un candidat cinstit, onest, te uiți cu dispreț la el. N-are avere sau nu vrea să împartă cu tine un mic, o manea, un concert, la ce-i bun? Dă-l încolo de sărăntoc sau de zgârcit. Votezi pe ăla care-ți dă ceva, nu contează ce, o eșarfă, o batistă, o promisiune de-o slujbă în care să stai degeaba și să iei un ditai salarul. E de-al nostru! Iar dacă mai și râde prostește și face dezacorduri între subiect și predicat deja te-a cucerit, aplici votul pe numele lui implicat prin scandaluri penale cu ambele mâini. Și să nu cumva să zică sărăntocul, zgârcitul ăla de nu ți-a dat nimic că alesul tău îi rău că-ți sare țandra.
Nu vrei o țară murdară dar n-ai da cu mătura nici să te picure cineva cu ceară. Strigi la ediliul tău că nu-i bun gospodar, nu strânge gunoaiele de pe străzi dar la tine acasă buruienile-s cât gardul și curtea n-a auzit de mătură de multă vreme. Iar gunoaiele de pe străzi s-au adunat de câte ori ai deschis geamul mașinii tale și ai aruncat sticla goală de suc sau pachetul de țigări.
Nu vrei cu rusii dar nu vrei nici cu Europa. Noi nu vrem cu nimeni dar nu suntem nici în stare să ne conducem singuri. Europa-i bună de muls, să ne dea bani, să ofere slujbe șomerilor noștri, să le dea ajutoare, să-i primească la sânul ei. Dar să nu-ndrăznească să ne facă ei reguli. Că din nou ne sare țandra. Iubești Europa pentru drepturile ei, o urăști pentru obligații.
Nu iubești femeile elegante dar nu-ți plac nici alea simple. Te interesează poșetuța ei, pantofii dar nu te interesează ce are de spus. Dacă-i simplă, e fadă, e urâtă, e grasă, e șleampătă, nu-i bună. Dacă-i frumoasă clar îi curvă. Probabil ai fi avut de comentat și despre Fecioara Maria.
Nu-ți place politica dar nu-ți place nici să fii lăsat pe dinafara ei. Așa că stai pe băncuța din fața porții, la crâșma din sat sau pe canapea în fața laptopului și-ți dai cu părerea despre orice și la ce te pricepi și la ce habar n-ai. Și-ți sare țandra dacă ești cumva contrazis.
Toată viața ta este o imensă ipocrizie. Trăiești într-o negație continua și te prefaci că le știi pe toate, că ești cel mai bun și că n-ai avut noroc. Așa cum te prefaci și în biserică, te dai cu capul de pământ nu ca să-l trezești pe Dumnezeu ci să te vadă vecinul Costică și baba Leana, să capeți din partea comunității un respect pe care altfel nu l-ai avea.
Dacă nihilismul nostru n-ar fi atât de trist și încrâncenat am fi chiar pitorești, am avea șansa să fim o pată de culoare a Europei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu