Cine n-are Ilene să-și cumpere

Motto: „O femeie este ca o punguță cu ceai; nu știi ce esență puternică are până când nu o bagi în apa fierbinte.” (Eleanor Roosevelt)
Am avut ghinionul, spun unii, ca din 1965 să avem în fruntea țării doar ”Escu”: Ceaușescu, Iliescu, Constatinescu și Băsescu. Și dacă nu suntem atenți parcă văd din 2014 un alt ”Escu” la Cotroceni – Antonescu. Se zice că de asta ne merge rău, că n-am schimbat macazul, că dacă în 90 aleageam un ”ațiu” poate altul ne-ar fi fost destinul și țara ar fi scăpat de teoria ghinionului ”escu”. Ne-ar fi fost mai bine? Cine știe, istoria nu se–ntreabă ce-ar fi fost dacă ar fi fost.
Destul de corect raționamentul cu ”Escu” dacă te gândești că din 1965 țara asta n-a mai cunoscut decât arareori pace și prosperitate. Doar că gândul meu s-a îndreptat mai în negura istoriei când țara nu era condusă de ”ești” dar au început să apară Ilenele. Ilene care s-au amestecat în politica românească de partea șefilor (rege, președinte) care au condus țara, punându-și amprenta asupra destinului patriei. Unele și ele tot ”escu”, ceea ce probabil a dublat ghinionul.
Prima Ileană care ne-a dat peste cap politica țării a fost Elena Lupescu. Fiica lui Nicolae (Nahum) Grünberg (născut evreu, ulterior botezat creștin ortodox) și a Elizei Falk, născută evreică, botezată în religia catolică, fostă dansatoare la Viena, este prima Ileană importantă a istoriei care a schimbat destinul monarhiei din România. În timpul primului război mondial, Elena Lupescu a fost căsătorită cu un locotenent de vânători de munte, de care a divorțat după scurt timp. În 1922 a devenit amanta prințului Carol. În 1923 au fugit împreună din România. Revenit în țară, Prințul Carol a fost încoronat în 1930 ca Regele Carol al II-lea al României. Deși născută Grünberg ea este cunoscută ca Lup”escu”. Iată prima apariție a acestui ”escu” feminin care va continua să răsară în politica românească. În 1938, Elena Lupescu ajunge la București iar istoria vremii consemnează că este perioada în care se afla la apogeul influenței sale. Era, în mod incontestabil, unul dintre cele mai puternice (dar și detestate) personaje din România. Carol o alinta “Duduia”, iar camarila regală încerca să-i intre în grații cu apelativul “Înalta Doamnă”. Inamicii politici o numeau “Femeia nefastă”, iar în popor i se spunea, simplu, “Lupeasca”. Întrucât Ileana lui i-a fost mai dragă decât țara și coroana Carol al II-lea a fost silit să abdice în septembrie 1940 și a plecat în exil, urmat firește de cea care îl făcuse să renunțe la tron și țară și care i-a devenit soție.
A doua Ileană care a influențat negativ până la suferință atroce destinul acestui popor a fost Elena Petrescu, devenită ulterior Elena Ceaușescu. Născută în 1919 într-o familie săracă, se mută cu fratele său în București după absolvirea celor patru clase primare. În 1937 intră în rândurile Partidului Comunist, unde-l va întâlni pe Nicolae Ceaușescu în 1939 cu care se căsătorește în 1945. A terminat doar 4 clase, fiind din punct de vedere școlar, slab pregătită. Până la alegerea lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general al PCR, Ileana de tristă amintire a ocupat posturi puțin importante dar odată cu ascensiunea soțului său, a început să preia funcții importante în aparatul de stat și în conducerea Partidului Comunist. Până în anul 1969 nu cumulează nicio funcție politică, fiind directoare la ICECHIM (Institutul de Cercetare Chimică). Din anul 1979 numele Elenei Ceaușescu este asociat “Cabinetului nr. 2″, devenind astfel a doua persoană în stat din punct de vedere al importanței politice. În ultima perioadă în care a ocupat funcții politice titlul său a fost prim viceprim-ministru, creat special pentru ea. În decembrie 1989 împreună cu Nicolae Ceaușescu a fost arestată, a fost condamnată la moarte și executată. Ca o concluzie, iată că din nou apare în istorie Petr”escu” dar și Ceauș”escu”, terminații care au făcut nației române atât de mult rău. Și merită de amintit că odată cu această Ileană mediul universitar a început să decadă. Căci absolventa de 4 clase a ajuns miraculos doctor în chimie, Doctor honoris Causa, membru al Academiei Române și… așa cum îi plăcea să i se spună ”savantă de renume mondial” cu largul concurs al lașilor fără coloană vertebrală  din mediul academic care au acceptat aceste lucruri.
A treia Ileană, contestată de unii și adulată de alții este Elena Gabriela Udrea, născută în 1973 în Buzău. Absolventă a Facultății de Științe Juridice și Administrative, specializarea Drept, în cadrul Universității  particulare ”Dimitrie Cantemir” obține diploma de licență în 1996 iar după 2005, urmează o serie de cursuri în domeniul apărării și securității naționale la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”, Colegiul Național de Apărare, Colegiul de Management al Resurselor Apărării, Educațional și al Achizițiilor și de un Masterat în Securitate și Apărare Națională la aceeași instituție de învățământ. Din 1997 Elena Udrea a fost avocat la propriul său cabinet individual de avocatură. În 2003-2004 a reprezentat RA – APPS în mai multe procese, în 2008 decizând să returneze onorariul încasat de la regie, după ce în spațiul public au apărut discuții legate de suma încasată. La sfârșitul anului 2005 a fost avocatul președintelui Traian Băsescu în legătură cu plângerea penală formulată la adresa acestuia privind achiziționarea unui imobil din strada Mihăileanu, obținând achitarea acestuia.
Pe plan politic gurile rele spun că o găsim mai întâi cochetând pe această Ileană la tinerii PSD, alături de Victor Ponta. În anul 2004, Elena Udrea devine membru PNL și candidează pe lista Alianței ”Dreptate și Adevăr” pentru un loc în Consiliul General al Municipiului București. Ajunge consilier general în echipa primarului general reales Traian Băsescu și devine președinte al Comisiei Juridice și de Disciplină a CGMB. Ocupă această funcție câteva luni, după care demisionează pentru a-l urma pe fostul primar la Cotroceni. După ce Traian Băsescu a devenit președintele României, a fost numită în funcția de Consilier de Stat, Șefa Cancelariei Președintelui, ocupând această poziție în perioada februarie 2005 – octombrie 2005, funcție din care demisionează în urma unei campanii de presă care viza incompatibilitatea cu afacerile soțului său. În octombrie 2005 demisionează din PNL și câteva luni mai târziu devine membru PDL. În noiembrie 2008 devine deputat PDL în Colegiul 25 București, întrunind 43,4% din voturi iar în decembrie 2008  a fost numită Ministru al Turismului
în Guvernul Emil Boc. În decembrie 2009 Elena Udrea devine Ministrul Dezvoltării Regionale și Turismului prin fuziunea dintre Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței cu Ministerul Turismului. După căderea Guvernului Boc, Elena Udrea își continuă activitatea de partid în cadrul PDLului și obține un mandat de depuat în decembrie 2012 în Colegiul Roman – jud. Neamț. Ulterior încearcă să preia șefia Partidului Democrat Liberal, acțiune soldată cu un eșec. Numele acestei Ilene a fost tot în ultimii ani asociat cu Traian Băsescu, unii dintre ziariști considerând că un motiv de scădere a popularității președintelui ar fi și apărarea permanentă pe care i-a făcut-o Elenei Udrea, apărare care a fost considerată o greșeală din partea Președintelui. Elena Udrea a rămas și rămâne în percepția  cetățeanului simplu și datorită ținutelor sale scumpe, a genților și pantofilor de mii de euro. Ca o concluzie, Udrea a rupt blestemul feminin al lui ”escu” dar nu și pe cel masculin ea fiind susținătoarea și fiind susținută de Băs”escu”, această susținere aproape necondiționată dând naștere la cele mai fanteziste speculații din partea presei și a cetățenilor.  Rolul acestei Ilene în politica românească nu a luat sfârșit, multe vom mai auzi și vedea despre ea.
Iată însă că pe firmamentul politicii noi (deocamdată denumită mișcare) a apărut  și o altă Ileană care este prezentată ca o eroină a democrației, probabil viitoare femeie a politicii de partea celor puternici – viitori aspiranți la funcții înalte în stat. Se pare că nu poți fi bărbat de stat (”escu” sau nu) fără o Ileană în preajma ta. O Ileană care te ridică sau care te coboară.
Întrucât numele ultimei Ilene este o combinație de Elena și Nina, probabil că ascensiunea acesteia o va mulțumi și pe dna Nina care n-a fost  Ileană în nici într-un sens al cuvântului. Rămâne să vedem ce va reține istoria din această Ileană, eroisme demne de o ”Ecaterina Teodoroiu” contemporană, nimic sau doar can-canuri.