Azi am să vă vorbesc despre virginitate, un cuvânt care și-a pierdut din interes în vremurile repezi pe care le trăiește generația tânără. Poate că și atunci când eram de vârsta lor nu era atât de important să te căsătoresti virgină, mie însă mi s-a inoculat această credință de către parinții mei și mi- am respectat până la căsătorie puritatea.
Totuși, cuvantul avea sens și înțeles pe vremea aceea.
Cel pe care l-am ales să-mi fie soț a rămas deosebit de surprins în noaptea nunții că încă nu mă dăruisem nimănui, cred ca pe perioada prieteniei mi-a respectat decizia dar nu a crezut că sunt sinceră și că poate fi adevărat că o studentă, la 25 ani poate să mai fie virgină. Am primit o sărutare de mână și un cald mulțumesc atunci iar după aceea, până la divorț, nu s-a mai pus problema niciodată a acestui respect al așteptării, al purității.
După ce căsătoria mea a luat o turnură urâtă, despre care nici nu vreau să îmi aduc aminte, după ce partenerul meu m-a înșelat ani la rând până când ne-am desparțit - alegându-și ca parteneră de adulter (și ulterior de viață) o persoană care nu cred că auzise de cuvântele virginitate, respect, puritate, m-am întrebat de multe ori dacă mi-a folosit la ceva faptul că m-am păstrat neatinsă până în noaptea nunții.
Și mi-am dat seama că respectul acela adânc nu poate fi dat decât în prima noapte pentru că în următoarele nu mai ești virgină. Cel puțin așa am perceput eu atunci și multă vreme după aceea forma de respect acordată purității mele.
Astăzi nici nu se mai pune problema purităâii, tinerii sar etapele, întâi fac sex și apoi se plimbă prin parc sau își ofera unul altuia o floare. Poate e mai bine, poate mai rău, cred însă că virginitatea a rămas un cuvânt arhaic și fără rost în limba română.
Poate că familia însăți nu mai are importanâa timpurilor trecute, căsătoria tinerilor de azi nu mai este privită cu respectul vremurilor apuse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu